Azi se-mplinesc patru luni de cand am conceput acest blog. Pt cei care ati crescut copii pe bune, stiti ca pana la 4 luni trebuie hraniti exclusiv cu lapte - ideal lapte de la sursa, adica al mamei , iar apoi incepe introducerea treptata a unor alimente nealergene, etc - diversificare se numeste acest proces. Eu tocmai ar trebui sa-l incep in blogosfera!

Recunosc ca totul a pornit de la o frustrare puerila: eram un vizitator si comentator fervent al Patratosului si dintre cei care eram obisnuitii locului, ma numaram printre cei care nu aveau “poza” - adica o identitate vizuala.

Am cunoscut oameni interesanti si placuti prin intermediul sau datorita blogosferei (R.C.,Pety, Wes, dl.Cristalin, Camix, etc) , am legat prietenii cu unii dintre ei(M.C.), alte prietenii le-am intarit datorita blogosferei(Romuluss), iar alte prietenii au ramas imune la impactul blogosferei(D.F.).

Am incercat sa scriu asa cum incerc sa traiesc: curat, pacifist, tonifiant pt alergarea pe calea credintei. Nu stiu cat am reusit… dar am incercat, e drept fara sa transpir prea tare .

Am incercat sa evit confruntarile izvorate din orgolii (pe care m-am tot ferit sa le ranesc!) si am facut pasi inapoi manat de-un spirit impaciuitor - chiar cand poate eram indreptatit sa contraatac.

M-am tot muncit sa pastrez intacta motivatia scrisului meu: sa lansez ceva in lumea virtuala care sa aiba reverberatii pozitive in ratiunea fiecarui cititor. Daca in prima luna eram mirat ca se gasesc oameni care sa ma viziteze (evident, nu ma raportam la Patratosu - care e la distanta de ani-lumina ca nr de vizitatori!), mai apoi am descoperit ca fie trebuie sa le ofer ceva, fie trebuie sa abandonez acest proiect. Am decis atunci ca, in ciuda timpului restrans, voi incerca sa impartasesc cate ceva semenilor…sontanc-sontanc , dar pana la urma ma simt cat-de-cat util.

Am vrut sa detinem/detineti si un loc comun, interactiv, off-topic - de aceea am creat pagina “Loc de dat cu gandul”.

Afara de spam-urile pe care le-a retinut automat wordpress-ul, n-am cenzurat pe nimeni! Am avut si multumirea sa vad ca cei care scuipau fiere pe alte meleaguri ale blogosferei, aici se comportau decent. Sper totusi sa nu aduca blogul meu a muzeu, mausoleu sau cavou!

Multumesc celor care m-au vizitat: in primul rand celor din blogroll, asumandu-ne interesul mutual! De-asemenea, multumesc celor care au comentat, sau doar m-au vizitat incognito.

Imi doresc ca tot ceea ce facem in acest “spatiu” sa se incadreze in domeniul giuvaierelor! Si postarile sa nu fie niciodata p(r)ostari ! Asa sa ne ajute DUMNEZEU!

Sarbatori fericite cu DOMNUL HRISTOS!

Your response: