Cunosc cativa oameni de calibru din mediul evanghelic (si cred ca sunt mult mai multi, ca n-am cum sa-i cunosc pe toti
) care mi-au marturisit ca nu sunt cosumatori ai produselor expuse in blogosfera. Ma intrebam cu de nu, ca doar aici e un tinut propice ( trendy, dar cam znob si pseudo-elitist ) lansarii si vehicularii fara oprelisti a conceptiilor evanghelice. Incepand de la framantarile legate de desconspirare, de la buzduganele vorbelor tari invartite deasupra capului spre zdrobirea inamicilor de orice fel ( un caz care m-a intristat si pe mine a fost porcairea lui Iosif Ton si mai apoi a lui Radu Gheorghita ) am inceput sa ma gandesc daca merita sa mai zabovesc pe aceste taramuri.
Asa ca am inceput sa vin cu motive pro si contra pe care sa le pun in balanta si sa vad in ce parte se-nclina.
PRO:
- e o metoda facila de a comunica si de a defula
- e o zona a realitatii in care nu trebuie sa cenzuram ce avem de spus
- dar e o zona a realitatii care ne poate facilita creearea unui nucleu de fuzionare a crezurilor , motivatiilor, valorilor si perspectivelor miscarii evanghelice
- prin intermediul blogosferei am interactionat (mi-e teama sa folosesc termenul “a cunoaste” ) cu o gramada de oameni cu care n-as fi avut cum altfel
- am legat prietenii cu unii dintre cei de la pct.4 - putini, ca n-am o multitudine de prieteni nici in afara blogosferei
- implicit, am schimbat idei si opinii cu cei de la pct 4&5
- am folosit blogosfera ca sa transmit semnificatia si importanta valorilor in care cred si care-mi ghideaza existenta
CONTRA:
- am fost de multe ori neinteles - neajunsul limitarii comunicarii in scris - sarind in ochi mai mult partea negativa, distructiva a ideilor aruncate pe esichierul blogosferei, fiind atacat si jignit -gratuit , cred eu
- am avut perceptia ca efortul meu se zadarniceste cu fiecare zi petrecuta deasupra tastelor, ca investitia mea e virtuala, fara substanta si fara ecou
- am participat - de multe ori neutru, dar a fost indeajuns ca sa ma mahneasca - la eruptiile orgoliilor unor personagii ale blogosferei, interactionarea lor ducand la tunete si fulgere ( binenteles, cu iz de dragoste crestineasca, nu? )
- am vazut cum au fost - si poate inca mai sunt - manjiti cu noroi, porcaiti, oameni care au cu adevarat un trecut, dintr-un spirit justitiar demn de Sancho Panza, de catre unii care fie n-au un trecut similar, fie au unul minuscul, urias doar in tara pigmeilor
- am vazut cum cei de la pct 3&4 au aruncat vorbe si acuzatii pe care cred ca nu le-ar fi desprins din faza de gand intr-un dialog tete-a-tete cu persoana pe care tocmai au jignit-o
- am vazut lipsa crasa de toleranta
- am vazut cum blogosfera poate deveni - sub presiunea rudimentara a unora - similara bancii de pe ulita sateasca, unde adevarul este denaturat, subiectivizat, particularizat, unde zvonul si parerea proprie trebuie sa fie linia la care sa adere toata lumea si sa devina litera de lege
- am ajuns ca o potentiala relatie cu o anumita persoana sa devina imposibila datorita prejudecatilor care mi le-a infipt in gandire comportamentul blogosferic al acestuia: si asta e un lucru rau, stiu sigur!
Probabil ca mai sunt multe, dar am scris sub impulsul momentului, nu m-am gandit de vineri ce voi scrie Marti
. Da, e clar pt mine ca m-am expus riscului atacurilor indat’ ce am conceput acest blog, da ma intreb daca merita sa-mi folosesc energia in batalii virtuale, cand in lumea concreta sunt atatea batalii pe care le ocolim ( si multe din cauza extenuarii datorate timpului petrecut in blogosfera si duelurilor virtuale). Nu sunt profet, nu stiu care va fi viitorul acestui mijloc de comunicare, nu stiu daca ISUS va fi fost bloger, etc, dar stiu ca asa cum este folosit astazi de catre noi, evanghelicii, n-are un rezultat vadit pt largirea Imparatiei Cerurilor - e unul dintre mandatele cu care ne place sa defilam, nu? dar de cele mai multe ori, teoretic, adica virtual.
Postat in Q.E.D.
