Ciprian’s Weblog

Pt că ni se pare că , daca avem rezultate intr-un domeniu, este subinteles şi de asteptat sa fim bagati in seama, ba chiar ne asumam infaibilitatea  si in alte domenii, in care – de cele mai multe ori – suntem diletanti.

Pt că ceea ce facem noi este întotdeauna mai important, de o anvergură mai mare si mai profi realizat decât orice ar face oricine altcineva.

Pt că, daca ni s-a confirmat ca am judecat corect şi pertinent o situatie, considerăm că judecata aceasta se extrapoleaza, se intinde ca o pata de ulei peste toate judecatile noastre ulterioare, de oricand şi din orice circumstanta.

Pt că, indiferent ce fac ceilalti si cu ce rezultate, suntem setati sa credem ca ceea ce facem noi este cheia de bolta, piatra unghiulara, centrul importantei universale.

Pt că, imbolditi de eu, lasam subiectivitatea sa ne formateze sistemul de operare al ratiunii si sa stearga orice (aşa-zisă)eroare care  apare prin ciocnirea cu alte argumente.

Pt că, odata ajunsi in aceasta faza, urcati pe un soclu pe care doar noi il vedem, asemeni hainelor invizibile ale imparatului din basmul lui Andersen, nu ne sfiim sa persiflam, sa jignim, sa porcăim.

Pt că cele de la punctul  anterior, nu numai ca nu ne mai deranjează, dar chiar ne fac placere şi se metamorfozează  intr-un drog pe care-l căutam cu însetare, indiferent de consecinţe.

Pt că, cu toate ca scârţâitul ratiunii noastre deranjează sonor pe toată lumea, nouă ni se pare o muzică de-a dreptul divină, care ne elevează spre zone angelice.

Pt că, indiferent de intensitatea scârţâitului, nu mai reuşim sa pricepem amploarea defecţiunii interioare, iar asta e cea mai sigura cale spre pierzare.