Publicat de: ciprians | 13 01 08

Ce alegem: corectul sau moralul?

Am vizionat de curând un film, destul de anost, monoton, letargic de-a dreptul pe anumite porţiuni, dar care se termina cu o problemă care dă de gândit şi temă de casă. Este vorba de „Gone baby gone”: fetiţa neglijată a unei femei care se droga şi cu o viaţă destrăbălată, este răpită de nişte poliţişti corupţi şi folosită ca unealtă de şantaj. Obiectul şantajului dispare şi pt a nu fi descoperiţi, poliţiştii înscenează moartea fetiţei şi o lasă în grija şefului lor, care işi pierduse unica fiică cu multă vreme în urmă. Problema apare când la finalul filmului, detectivul particular plătit să găsească fetiţa, o află sănătoasă şi fericită în casa fostului poliţist(îşi dăduse demisia ca să o poate creşte şi proteja mai bine). Detectivul avea de ales între a acţiona corect – adică a-şi ţine promisiunea şi a respecta legile, fiind conştient că mama ei işi va continua, cel mai probabil, stilul dezordonat de viaţă şi-i va face fetiţei viaţa un calvar; sau a acţiona moral – adică să accepte ca fetiţa să crească într-o noua familie care-şi manifesta activ şi concret dagostea faţă de ea. N-am să vă divulg cum se termina filmul, lăsându-vă să-l vizionaţi, măcar pt această dilemă. Puteţi afla mai multe despre film aici

Ce ar trebui să alegem? Corectul sau moralul? Cine ne trasează coordonatele pe baza cărora ştim alegerea bună? Circumstanţele, sau intuiţia, sau experienţa proprie, sau antecedentele şi precedentele?… pentru că doar timpul este cel care ne validează actul alegerii!

Există în actul alegerilor noastre, întotdeauna contopite, dimensiunea corectă cu cea morală? Şi dacă nu le putem contopi, ce-ar trebui să alegem mai degrabă? spre care ar trebui să înclinăm balanţa? şi de ce?

Până la urmă, ce e mai uşor de infăptuit? Corectul ori moralul? Spre care avem, ca fiinţe umane, o afinitate crescută? Fiecare dintre noi ne-am întâlnit cu astfel de dileme, uneori sunt prea puţin importante ca să cântărim bine înainte de a alege, alteori, însă, consecinţele sunt mult-mult mai ample, putându-ne schimba viaţa pentru totdeauna! Şi atunci, ce să alegem?

Anunțuri

Responses

  1. n-ar trebui sa existe niciodata o astfel de alegere dar lumea e stramba si suntem nevoiti.
    in cazul asta, sa fii moral ar inseamna si fii si imoral imediat. detectivul ar trebui sa minta ca nu a gasit-o si atunci ar pica optiunea morala.

  2. Si eu sunt de aceeasi parere, joshmcdowell!
    Cred ca e mai usor de infaptuit moralul decat corectul, cu-atat mai mult cu cat am putea intrezari macar o parte din consecinte.

    Avantajul nostru ca crestini este ca, daca avem taria sa alegem corectul, avem si nadejdea ca Dumnezeu se va ingriji de consecinte, astfel incat acestea sa lucreze spre binele nostru sau a celor implicati, mai devreme sau mai tarziu…Si lucrul acesta influenteaza sau ar trebui sa influenteze decizia noastra.

    Dumnezeu ne chema la ADEVAR nu la moralitate!

  3. da, interesantă problemă pui, Ciprian, am mai discutat cred că asta şi la Teologia Minciunii pe blogul meu, ştii poziţia mea…

    cu multă grijă, cumpănire, temere de Domnul, punem persoanele deasupra principiilor.

    Avem
    Principii
    Reguli
    Circumstanţe
    Persoane

    Principiile sînt nenegociabile în defavoarea regulilor, pe care le putem schimba,
    Persoanele sînt intangibile în defavoarea circumstanţelor, regulillor şi principiilor…

    Ce înţeleg prin Persoană? ei…. aici e greutatea arhimediană!

  4. Gandirea seculara trebuie sa-si modifice o astfel de gandire, deoarece moralitatea si corectul trebuiesc sa izvorasca dintr-un adevar stabilit (si nu creat de om). Intr-o lume post-modernista, in care adevarul este creat, opiniile (sau motivele proprii) unei persoane devin matrita prin care o situatie este judecata.

    Ce este adevarul stabilit? Este adevarul creat de Dumnezeu, care a stabilit normele, principiile, regulile si circumstantele prin care acest adevar trebuie sa fie implinit.

    De aceea, trebuie sa ne uitam la fundatia celor doi termeni (folositi mai sus) pentru a observa daca acesti termeni sunt sau nu o contradictie in practica.

    Intrebarea mea la acest punct este urmatoarea: care sunt limitele acestor termeni?

  5. @ Josh : ai dreptate ! in schimb,in cazul din film, nimeni nu-l mai intreba nimic pe detectiv, case closed. dar el a crezut ca asa e bine!
    ai vazut filmul?

    @ OLA, ai dreptate si tu! doar ca nu toti se raporteaza la DUMNEZEU, nu-i asa? adica, zice Pavel, ca si ei au legea in inima lor, sau moralitatea – cu alte cuvinte. Ei nu simt apropierea de ADEVAR, si totusi iau decizii… ce sa le spunem lor?

    te mai astept!

  6. @Patratosu’ : frumos spus! Te si gandeai la cei care-au mintit in temnitile securitatii, la cei care minteau trasportand Biblii. La cei care se incadrau in tiparul descris de tine!
    Dar e acest tipar valabil in cazul asta?
    Ce intelegem prin Persoana? aici astept ceva coordonate… dati-mi un punct de sprijin, zicea Arhimede, si voi ridica Pamantul.

    @ Cosmin: mare dreptate ai cu post-modernismul asta! Adevarul nascut in spatiul interpersonal/ intercultural…nascut din si prin interpretare.
    Adevarul stabilit de DUMNEZEU- ma trimiti la Kant.
    Dar miscarile, framantarile de pe glob sunt manate de cele mai multe ori de corect, nu? Este corect sa raspunzi la violenta cu violenta, dar este moral sa pedepsesti mase intregi de oameni? stii la ce ma refer. Asta e la scara macro. Dar la fel e si la cea micro. Si observam ca da, exista o contradictie in practica intre termeni, nu-i asa?

  7. @Cosmin: poti sa explici un pic intrebarea cu limitele?

    Daca sunt in contradictie, intre limitele termenilor jonglam noi cu alegerile noastre. 😉

  8. Raportat strict la film, cu siguranta as dori binele copilului.

    Referitor la cele doua conceptet ata filosofice cat si teologice, nu le-as separa.

    Corect inseamna drept, neprihanit si se refera la statut, din punct de vedere teologic.

    Moral inseamna caracter sfant, tot din punct de vedere teologic, si se refera la comportament.

    Deci, sunt un moral corect.
    Oamenii nenascuti din nou pot fi morali, in unele aspecte ale vietii lor, dar neindreptatiti (sic, am adus discutia pe taram teologic).

    Da, ar putea fi doua teme:

    1. Moralitatea corectitudinii,
    2. Corectitudinea moralitatii.

  9. @ Ciprian,

    Termenii, asa cum pety mentioneaza mai sus, nu prezinta a fi o contradictie, insa practicarea acestor termeni, deseori se lovesc de motivatiile fiecarei persone (sau chiar organizatii, institutii, tari), care sunt foarte greu de definit, in mod special atunci cand nu avem o distingere intre bine si rau.

    Care sunt limitele acestori termeni?

    Din pacate, termenii pot deveni o patura a societatii sub care adevarul este inlocuit cu neadevar. Ceea ce se intampla in Irak este un exemplu extrem de important. Asemenea, ceea ce observam in Kenya, in practica, este un exemplu excelent, dar o situatie devastatorare.

    `Astfel, daca vreau sa fiu corect, urmez o moralitate corecta, insa in practica urmez o moralitate incorecta, deoarece pozitia sau motivele personale, imi permit acest lucru, pentruca (pentru multi) aceasta categorie este un adevar personal.`

    Convingerile afirmatiilor de mai sus pot fi gasite in practica presedintelui Bush si a premierului Blair, care au mers in Irak pentru beneficiile(motive persoanle si afacerii internationale) pe care le-ar fi putut castiga. Din nefericire, intentia celor doua Guverne s-a gasit a fiind contrara in practicarea acestei misiuni de moralitate.

    Astfel doua premizii reies din aceasta discutie:

    a) moralitatea este corecta atat timp cat aceasta ramane (in esenta intelegerii si a practicii) cu o corectitudine neschimbata. Adica, adevarul nu se poate schimba, datorita faptului ca acesta a exsistat de la inceput.

    b) moralitatea este corecta atat timp cat isi atinge telul stabilit, dar corectitudinea si practica acesteia pot fi schimbate. Adica, adevarul se poate schimba, si asta datorita faptului ca adevarul este descoperit si nu creat.

  10. Pety, ai zis ca ai dori binele copilului -referitor la film! Sa inteleg ca ai alege moralul…
    Ok, dar de unde ai siguranta ca prin tacerea detectivului copilul acela -fetita, ar fii fericita? Eu zic ca fericirea intrezarita in film este de scurta durata. Adu-ti aminte ca fetita aceea nu are identitate: ea a fost declarata dacedata, deci „parintii ei adoptivi” pentru a-i da o noua identitate, ce va trebui sa declare autoritatilor? Oare mai devreme sau mai tarziu nu va avea de suferit din cauza minciunilor care se vor tinea lant „spre binele ei?”
    Ma bucur insa, pe ce fagas ai adus problema.
    Ciprians – ii multumesc Domnului si de blog-istii filosofi, pentru ca ei ii ajuta pe cei „care nu se raporteaza la Dumnezeu” sa cerceteze lucrurile in profunzime.Fara filosolie lucrurile ar fi mai simple…dar bine ca ea exista!
    Cred ac noi, oamenii ne temem de suferinta si asta ne determina sa alegem uneori calea cea mai usoara -ceea ce e moral, nu neaparat drept, corect.

  11. Ciprian, din pacate nu am vazut filmul. O sa-l caut saptamin asta sa-l vad. Pentru mine, corect este moralul, ca sa fiu scurt!

  12. Diferenţa dintre ele poate fi mereu alta dacă ne gândim la capacităţile oamenilor de a-şi însuşi noţiunile de corect şi moral…
    Ideal ar fi să acţionăm în raport cu ceea ce spune conştiinţa!

  13. Constiinta nu e , draga Ana, o chestie ce tine de subiectivitate? de cultura, de religie? Crezi ca in constiinta noastra cele doua se contopesc?
    La Dumnezeu stiu ca e asa, la noi – ma cam indoiesc..
    asa ca, draga Ted, mai incercam…

    INTREBARE: cand actionam, la ce ne raportam pt a ne defini alegerea ca morala sau corecta? 😕

  14. @Cosmin: revin cu comentarii. Mi-a placut ce-ai scris! 😉

  15. Cosmine, exista atunci un corect inteles la nivel macro, chiar global, si unul personal sau de grup? Moralitatea e una – la orice scara?

  16. Moralitate sau adevar?

    Adevar – este din Dumnezeu, deoarece El este ADEVARUL.

    Moralitate – creata si interpretata de om, deoarece omul nu reprezinta adevarul!

    Exsista un adevar, dar o moralitate care se schimba, si asta datorita intentiilor personale.

    Voi reveni asupra acestui subiect!

  17. Decalogul este considerat Legea Morala a lui Dumnezeu.

  18. Eu m-am tot gandit, Cosmine: Kant spune ca DUMNEZEU isi este Lui Siesi lege morala, adica in EL se-ntalnesc atat moralul, cat si corectul!
    Pavel spune in 1Corinteni2 ca omul duhovnicesc, avand Duhul lui Dumnezeu, cunoaste toate lucrurile; si , spun eu, in cunostinta de cauza, alege moralul-corect. Dar, nu e prea greu in realitate, in practica, totusi?
    adica, ca si in ilustratia aia cu binecuvantarea si blestemul: ceea ce azi pare blestem, poate sa devina binecuvantare.

    In film, detectivul alege corectul, dar i-a distrus fetitei viata, moralmente.
    Ce facem?

  19. In film termenii, conceptele sunt in dimensiunea umana. In dimensiunea divina ori au alte denumiri, ori inseamna altceva.


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: