Publicat de: ciprians | 14 01 08

Petre, ma iubesti?

De apoape o juma’ de an mă tot frământ cu gândul că-s un creştin puţin activ; nu-s la închinare, nu predic, nu excelez în a posti. Mă scot puţintel de la limita zero cu programarea pt rugăciune la familiile tinere şi cu traducerile de la Al Mohler in romana. Iar pilda talanţilor (Evanghelia dupa Matei 25:14-30) îmi tot sună-n cap de-o vreme. 🙂 Stăpânul dă fiecărui slujitor, după capacităţile lui, cinci, doi si un talant. Un talant, spun comentatorii, reprezenta suma pe care o castiga un om obisnuit in vreo 20 de ani de munca. Faceti voi, va rog, o actualizare a sumei… Bun, dar de ce doar doi au folosit talantii, capitalul primit? Ce i-a animat pe ai, si ce a lipsit celui de-al treilea? De ce au riscat primii doi o suma asa de mare? Pentru ca punerea in negot implica si riscul falimentului, al crahului, al inselarii de catre parteneri. Sa pui la bataie o suma mare de bani, stiind ca vei da socoteala pentru ea! Ce nebunie, oameni buni!!! Ce nebunie, again & again!!!! Sa mergi ca banii la bingo, la casino, la magazinul Europa, la SIF, la Trezorerie, la Bursa si sa-i pui toti, sa nu-ti lasi nimic! Mare grozavie, o spun eu, care-s un fost jucator de poker la aparate! Da’ niciodata n-am pus la bataie tot ce posedam, cel mult tot ce aveam in buzunar. Si ce de adrenalina-mi curgea prin vene atunci! 😉 Deci, de ce au riscat primii doi slujbasi???

Nu gasesc o alta explicatie decat dragostea pt stapan. Da, dragostea a fost cea care le-a animat masinatiunile financiare. Dragostea pt stapan si tot ce-i a lui. Daca iubesti pe cineva, iti doresti sa propaseasca, sa progreseze. Esti gata sa risti pt binele lui, sa te sacrifici, sa-ti daruiesti timpul, energia si talentele/talantii. Nimic nu e prea mult si nimic nu e de prisos. Dragostea face nebunii, grozavenii – din pespectiva normalului, a obisnuitului. Din perspectiva celui de-al treilea slujbas, rational, logic, echilibrat, bine-asezat. Raspunde increderii stapanului cu respect: „stiam ca esti autoritar, pretentios si, poate cam excesiv 😉 – seceri de unde nu semeni- iar eu sunt limitat, nu ma prea pricep la investitii, n-am vrut sa risc, asa ca banii la saltea a fost solutia mea”. Nu primeste, in schimb, un raspuns favorabil, din contra, pentru ca nu era vorba de numarul de talanti, ci de ceea ce lipsea raportarii la stapan: dragostea! Si efectul imediat: nu intra in bucuria stapanului sau.

Pornind de la premisa ca un talant ar putea reprezenta ceea ce am primit fiecare de la Creator pentru largirea Imparatiei Sale, se ridica intrebarea simpla: de ce nu se largeste Imparatia Cerurilor in jurul nostru ? Pentru ca dragostea pentru DUMNEZEU este port-stindardul nostru, pecetea noastra, faima noastra. Vine o vreme si nu va zabovi cand va trebui sa se contabilizeze si sa se cuantifice investitiile noastre. Atunci nu va exista ascundere dupa deget, talantii primiti vor vorbi pentru noi.

Si intrebarea pusa lui Petru de catre ISUS, „Petre, ma iubesti?” – e pentru fiecare dintre noi. Intra-vom in bucuria STAPANULUI nostru?

in-cer-4.jpg

Anunțuri

Responses

  1. Sau, poate ca al treilea era invidios pe cei ce au primit mai mult! Inca o posibilitate, ca nu a fost multumit ca a primit doar un talant! Ca vezi tu Ciprian, noi ne uitam la unele slujbe mai vizibile, si zicem ca daca nu le facem pe acelea, atunci ce sa facem? Sau, si mai rau, consideram ca nu facem nimic! Eu cred ca ceea ce facem este atit de variat! Si chiar scrierea pe un blog ca acesta, adesea o preocupare aparent lipsita de importanta, poate fi o slujba duhovniceasca, izvorita desigur, asa cum ziceai, din dragoste.

  2. cu asta ma consolez si eu, Ted, cand ma stradui sa nu inchid taraba, vorba lui Razvan Cristian.


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: