Publicat de: ciprians | 1 02 08

Exista crestin de succes?*

Ieri. la Europa FM, la emisiunea lui Robert Turcescu, Romania in direct, se discuta depre omul de succes al zilelor noastre. Si, m-am gandit automat, cum poate v-ati si asteptat, la definitia omului de succes, al omului-zilei, intre noi neo-protestantii. Inca de pe vremea apostolului Iacov, exista in adunari apucaturi partinitoare: cei cu haine frumoase si inel pe deget ocupau locurile din fata in biserici. Peste tot pe unde am fost, se predica ca bogatia nu e rea, ca in HRISTOS nu sunt diferente – dar le facem noi, fara greturi 😀 , sau cu emetiral – dar e ciudat, ca nicaieri nu am vazut in fata pe cei oropsiti. Intotdeauna in fata sunt cei bine imbracati, stralucitori, cu inima vesela si zambet larg, americanesc pe buze (asa se interpreteaza bucuria mantuirii !). Am avut in urma cu multi ani o revelatie si o intelegere a acestui fenomen: intr-o biserica pe care o frecventam, ma opream dupa biserica si stateam la depanat cunostinte biblice cu niste prieteni „cu scoala”. Sotul ingrijitoarei bisericii ramanea sa inchida sala si la un moment dat, n-a mai rezistat si a inceput sa ne descalceasca problema in care ne impotmolisem, citand versete din toata Scriptura -fara a o deschide – de mi s-au umezit ochii de rusine. Omul asta cunostea ca-n palma Scripturile, memorase o gramada de versete, avea o intelegere limpede a Scripturilor, dar nu l-am vazut niciodata in fata. Am inteles atunci ca el era doar un „frate de pe ultima banca„…. dar care cunostea mai mult decat o sumedenie de teologi cu care se mandrea adunarea aceea ca s-au perindat pe la amvonul ei. Un om obisnuit in viata sociala, cotidiana, fara averi, fara scoala, fara pedeegree in adunare: era sotul ingrijitoarei. A murit, dar cat a trait, n-a fost data sa vizitez biserica aceea si sa nu-l insotesc spre casa si sa-l intreb una si alta; n-am fost niciodata dezamagit de raspunsuile lui. Ma gandeam cati din astia stau in ultima banca (si la propriu si la figurat) in fiecare biserica, si cati frati importanti pasesc tantosi in fata si nu alimenteaza biserica cu mare lucru.

Intrebare: ce aduce succesul unui crestin ? sau, exista succes ori ar trebui sa existe succes intre noi? Poate acest presupus succes – bazat pe charisma sau realizarile personale – sa suplineasca ungerea divina? Uneori se pare ca e fortata ungerea…

Doua chestii de final, care poate ar trebui sa ocupe un post separat, dar au legatura cu acesta:

  1. ascultam discutia dintre doi amici de-ai mei: pastorul bisericii lor (fratele X) era un om cu functii in comunitate si se preconiza sau se propusese aducea pt conlucrare a unui alt pastor (fratele Y) cu foarte multe relatii peste hotare 🙂 spunea unul:”iti dai seama ce fain ar fi, fratele X – cu impactul lui local si fratele Y – cu contactele lui?” 😦 … de parca se discuta despre o echipa de fotbal: iti dai seama, sa-l ai pe Dica la mijloc si pe Thierry Henry in fata portii 😀
  2. un anume frate Z, trecea pe la amvon diferiti tineri (binenteles, cei selecti si selectati ) pt a se obisnui cu predicarea, de parca amvonul ar fi cabina unui excavator! 😀

Exista sau nu succes in Biserica? Exista crestin de succes? Daca da, cum se traduce el in adunare, in inchinare?cu ce ar trebui sa participam noi la inchinare?

* Am decis cu multi ani in urma sa ma pazesc de atitudinea de om din fata. Si nu mi-a placut niciodata de cei care cu f. multa importanta pe chip, se ridica brusc in timpul predicii sau etc, si se duc in pas de pantera roz sa rezolve diverse probleme pe care noi nu le stim, nici nu le vom sti vreodata, si nici nu le-am putea rezolva… traiasca crestinii-pompieristi ! 😀 😀 😀

P.S.* nu-mi plac nici cei care intra in adunare mai tarziu, se roaga pios cateva zeci de secunde, dupa care impart cu gratie si marinimie strangeri de mana pt fericitii dimprejur si zambete largi, sau chiar   🙂    fluturari de mana pt cei de departe… astia-s crestinii de/cu succes???

Anunțuri

Responses

  1. Crestinul de succes era sotul ingrijitoarei.

    Cei din ziua de azi – crestini – care stiu sa adune: diplome, posesiuni de tot felul, case, masini, pamanturi, bani, relatii, influente etc., etc. sunt descurcaretii.

    Sunt crestinii capitalisti oportunisti.

    Dar e posibil as fie si dintre aceia adanc traitori, care sa detina si bogatii materiale, ca binecuvantare divina. E posibil.

    Eu insa nu i-am vazut.

  2. eu am mai vazut ceva „relicve”, draga Pety, dar nu erau chiar asa curati cum se pretindeau. Si-atunci, cainele alb cu o pata neagra e dalmatian, sau nu? 😀

  3. Sincer…nu.
    Trebuie sa aiba foarte multe pete negre pe fundalul alb. 🙂

    Oare Donald Trump e crestin?

  4. sau, de ce nu, Larry King? sau Andreea Marin, aceasta Oprah in miniatura, alba la ten, neagra la par si-n cerul gurii…

  5. Subiectul pe care l-ai atins aici e unul fundamental. Realitatea de acest fel exprima defapt o necunoastere totala a ceea ce inseamna a fi crestin – paradoxal pentru crestinii moderni care sunt cu mastere, doctorate in teologie, studii in n facultati teologice, lauri dobanditi cu greu, dar corigenti la materia de baza – Spiritualitatea.
    Poate e interesant sa ne uitam la elementele care produc crestini de acest fel. In primul rand solul fertil pt a produce buruieni, in al 2-lea rand sentimentul importantei care este o stare deosebita – fantastic de placuta e defapt acea comoara a intunericului care atrage ca si puterea inelului din Lord Of The Rings.
    Oamenii din ultima banca (“fratii de pe ultima banca) sunt [daca nu s-au asezat acolo doar pt ca au ajuns ultimii la bise 🙂 ] oamenii care au inteles Spiritualitatea – au trait momente cu Dzeu – acesti oameni vor sta in general in spate pe ultima banca pt ca Dzeu insusi nu se impinge in fata ci are diplomatia de a veni daca este invitat si dorit altfel va ocupa locul smereniei. Sincer iubesc acest fel de oameni pt ca sunt o comoara reala – cum ziceai in discutiile cu ei simti ca atingi pe Dzeu – dar dupa o prelegere teologica cu rating maxim – am impresia ca am citit un articol cut edge de informatica – dar la fel de obisitor, cu toate ca pare fantastic e defapt lipsit de esenta spirituala, te duci obosit si gol dupa ce asculti astfel de mesaje, pt ca omul nu este un canal al spiritualitatii ci doar unul al intelectului.

  6. Da, asa e, Romi! Dar nu toti care au lauri, au si atitudine de „om din fata”. Dar sunt prea putini. Si, de obicei, se retrag incet-incetut.

  7. […] nu altceva? de exemplu: smerenie, deschidere, maleabilitate, marinimie, samd. De ce tupeul e marca crestinului de succes, al […]

  8. Succesul lui Pavel a fost succesul Harului :,,Prin Harul lui Dumnezeu sunt ce sunt . Si Harul Lui fata de mine n-a fost zadarnic; ba inca am lucrat mai mult decat toti ;totus nu EU ci HARUL Lui DUMNEZEU,care este in mine ” 1Cor .15 10
    Noi vom fi evaluati dupa CREDINCIOSIE si rasplatiti dupa osteneala noastra de a lucra pt Domnul .Mat 25.21 1Cor 3.8b

  9. WES, probabil ca multi isi spun: prin harul Lui sunt ce sunt, dar parca-parca,-s mai … altfel decat altul care e tot ce e prin Harul Lui! ca in fabula cu cainele si catelul.

  10. Dar de ce trebuie sa fie crestinul de succes financiar si nu de profunda implicare spirituala? Daca esti spiritual trebuie sa fii obligatoriu sarac lipit pamantului?


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: