Publicat de: ciprians | 2 02 08

Cu sau fara tupeu?

Eu am fost ateu convins. In gimnaziu doream sa ma fac securist (iata, Vindecatorule, ca m-am marturisit!) .Ma comportam ca atare: eram cam dur, obraznic, neastamparat la ore, daca aparea o porecla, inseamna ca eu o pusesem…eram tupeist . Am avut un an de zile plin in care, orice imi cereau ai mei, raspundeam cu nu. Dar m-am intalnit cu HRISTOS (despre asta, poate altadata!) si am inteles ca „cele vechi s-au dus, iata ca toate lucrurile sunt noi„; adica n-am mai vrut sa fac ce faceam inainte, sa cant in aceeasi gama . Un coleg cu care ma intelegeam bine pana atunci, ma numea aparatorul saracilor, pt ca tineam partea unora sa nu mai fie batuti, etc. Am inteles ca nu mai pot sa fiu obraznic, rau, tupeist.

Bun, dar vad ca tupeul se poarta cu fala prin bisericile noastre. TUPÉU, (rar) tupeuri, s.n. Îndrăzneală, cutezanţă care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinenţă. – Din fr. toupet.- DEX online. Pe mine m-a mirat de la bun inceput cand am vazut, in special la cei nascuti dupa ’89, la analiza lor, o cantitate crescuta de tupeu in sange. E drept ca n-am prea vazut pe frotiu sange de-al lui ISUS 😦 …

Este tupeul semnul unui crestin bine-asezat in crezurile sale, nezdruncinat in nadejdea lui? este tupeul necesar pt a trece mai usor prin lume? De ce tupeu si nu altceva? de exemplu: smerenie, deschidere, maleabilitate, marinimie, samd. De ce tupeul e marca crestinului de succes, al omului-zilei?

In final, in CER va fi tupeu?

Deci, cu sau fara tupeu?

tupeu.jpg

Anunțuri

Responses

  1. Ma gandeam daca Hristos in templu a avut curaj sau tupeu ? Dupa aparente as spune ca a fost tupeist deci bravo tupeistilor si ma gandeam sa devin si eu tupeist pt ca m-as incadra in ginta oamenilor de succes 🙂 . Cu toate astea diferenta intre atitudinea lui Isus si cea a noastra de zi cu zi e ca noi ne aparam propriile interese pe cand El apara interesul Tatalui.
    Cred ca „tupeistul” corect e cel care apara interesul Tatalui. Ma rog, doar ca noi suntem inventivi si parca vad ca maine toti tupeistii din biserica vor scoate „textul din contextul biblic” si vor arata ca ei au interese nobile 🙂 .
    Ideea e ca la noi tupeul e unul dintre trasaturile de caracter necesare pt a obtine tot ce vrei – un un fel de cheie facut de Key Maker din Matrix cu care deschizi izvorul resurselor materiale. Pe alt plan tupeul e „calitatea” baietilor de cartier – si cred ca ar trebuie sa nu ne simtim confortabili daca ne comparam cu ei.
    Evident curajul e calitatea pura de catre avem nevoie – tupeul – ar trebui drastic sanctionat in biserica. Daca ar fi sa separam in biserica intr-o parte pe cei curajosi iar in partea cealalta pe tupeiti ma tem ca ar fi ca si pe terenul de fotbal : 22 intr-o parte si cateva mii in cealalta. E o tragedie din pacate – ah… am uitat sa zic – cei 22 din pacate erau curajosii autentici … restul …. 🙂

  2. ca pe stadion, 22 in arena, restul in tribuna! 😀 😀 😀 adica, cei din arena lupta, iar cei din tribuna simuleaza cu tupeu!
    Da, Romi, va exista o astfel de sortare, dar va veni in ZIUA cea Mare!

    Cati „tupeisti” corecti, dupa definitia ta, Romi, cunosti? am cam denaturat definitia de la ISUS incoace,nu? de fapt, la denaturare ne pricepem cel mai bine!

  3. tupeismul – cred ca e o caracteristica a mentalitatii noastre post revolutionare – in asia celebrul lunceag era utilizat ca o unealta agricola, dar din cauza bandelor de hoti si ucigasi, omul de rand a trebuit sa se adapteze situatiei si a observat ca unealta agricola daca o manuiesti corespunzator e f buna ca si unealta de lupta.

    Cred ca la fel s-a dezvoltat si la noi tupeismul. Pt majoritatea motorul de baza a fost situatia materiala precara care a creat complexe si totodata o stare majora de disconfort, apoi am observat ca tupeistii sunt persoane de succes – in consecinta am invatat repede reteta si astfel am ajuns unde suntem.

    Primul meu mentor spiritual desi era un om fara studii era ca si acel frate de pe banca din spate – era un fff bun cunoscator al Scripturii si totodata un CURAJOS autentic, pacat ca acum nu mai pot lua legatura cu el – pt ca Dzeu l-a dus mai aproape de El.

  4. Ciprian, ai deschis un subiect foarte actual, foarte bine inchegat, inradacinat in structurile adolescentine si de tineret, dar, din pacate, si in ograda celor „maturi”.

    Merita un studiu pe diverse grupe de varsta. Exista atat deosebiri cat si asemanari. Exista puncte comune, dar si divergenta. Un prim punct comun e ca daca esti „cool” ai mai mult succes, mai multa trecere, mai mult respect. Tne de prima impresie, imaginea pe care o creezi in ochii celuilalt. La adolescenti si tineri e si lupta pentru impresia inaintea „domnisoarelor” (initial am vrut sa folosesc un cuvant etologic – nu etiologic). Poate la „maturi” va fi cumva confirmarea inaintea lor ca n-au ales gresit.

    O sa revin mai tarziu asupra subiectului.

    Cert este ca d.p.d.v. Scriptural tupeul este viciu.

    Romulus, nu esti si Campan?

  5. nu, nu sunt si Campan

  6. Normal, Pety, fiecare varsta cu preocuparile si framantarile ei, deci si cu tupeul ei.
    te mai astept cu adaugiri!

  7. Tupeismul in biserica este ca si un virus, prin care altii sunt doboriti sau plasati sub autoritatea altor dictatori.

    Tupeismul nu face parte din caracterul unui crestin, ci aceasta idee este scoasa din gandirea seculara, care pentru success este gata sa renunte la valorile morale si sociale.

    Trebuie sa ne rugam ca Domnul sa schimbe inima si gandirea celor care sunt purtatori al acestui virus.

  8. Ciprianov, depinde si de cine judeca tupeul asta. Daca ar fi dupa capul unuia care seamana cu Cyrano de Bergerac, ca tot vorbeai de franceza, si o musca ar avea tupeu si ar provoca-o la duel. 🙂
    In general, orice mangosit care se crede lezat in… smerenia lui, e tentat sa-ti spuna ca ai tupeu.
    Tupeul nu trece nepedepsit, delatiunea da. Macar tupeul e pe fata. Cind ai tiroida, ai si putin mai mult tupeu, mai ales femeile! 🙂 – asta ca esti moasa, zic.
    Eu am o specie de tupeu batrinesc, probabil, care mi-a si atras din partea unui prieten comparatia cu muscanu iesit la arat- stii fabula, zic ca mai fabulezi si tu. 🙂
    Cit despre marturisiri, eu nu astept asa ceva de la nimeni, ma confunzi, spre onoarea mea, cu Patratosu Marturisitorilor. El e cu raboju, cu planificarea. Eu sunt cu ponoasele 🙂 cele blogositele.
    Multumesc ca ai dat linck la mine la tema asta, mai ales dupa ce-ai respirat vidu, cred ca s-a marcat unde trebuie. 🙂

  9. Razvanele, credeam ca m-ai sters de tot, simultan cu blogroll-ul; n-ai mai trecut pe-aici, nici nu te-ai mai furisat cand dormeam!!! 😀 😀 😀
    Mi-esti drag si trimiterea era cu bezele! 😉
    Tupeul nu e o chestie careia sa-i pui diagnosticul singur pentru tine! Cu sau fara tiroida hiiperreactiva, cu sau fara moase, tupeul ti-l incadreaza si-l descriu ceilalti… cred ca daca treci de la indrazneala la obraznicie infatuata prin tupeu, cred ca totusi ar trebui sa se aprinda un beculet ca la cainele lui Pavlov!! 🙂

    acestea fiind spuse, te mai astept, Razvanele! ca eu pe la tine tot vin…dar bere nu! 😀 😀 😀

  10. Bine-ai zis-o, Cosmine! in seara aceasta, Beni Faragau spunea la noi in biserica, in contextul intelegerii iertarii depline faurite de ISUS, ca nu-ntelege cum atatia tineri de 25 de ani, care n-au prins vremurile alea, fac pe justitiarii „internetului salbatic”, nemai-iertand, nemai-crezand ca se poate ierta ceea ce ei n-au trait, ceea ce ei n-au gustat, ceea ce ei n-au plans…
    e asta tupeu -al tinerilor in cauza, nu al fr.Beni F. 😀 – sau mi se pare mie???

  11. Tupeul = o indrazneala iesita de sub controlul Duhului Sfant .

  12. Sunt de acord cu fratele beni Faragau, vis-a-vis de justitiarismul ilogic al tinerilor din bisericile de azi. Dar nu e tupeu pana nu se transforma in obraznicie, nerusinare, impertinenta.

    “Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici.” Maurice Coyaud

  13. Limita dintre curaj si tupeu este aproape insesizabila daca scoatem din ecuatie bunul simt.

  14. adica bunul-simt este grila de masurare?

  15. Bunul simt este o masura relativa la cultura, rafinament al perceptiei – este un cumul de trasaturi de caracter si atitudini pe care toti le stim dar e greu sa oferim o definitie exhaustiva.
    ( http://www.revistanoinu.com/Despre-bunul-simt.html )

    In aceiasi ordine de idei – putem defini iubirea?! da putem sa o descriem ca o stare, ca un cumul de atitudini si asta in termenii capacitatii noastre de exprimare. In schimb intre definitiile matematice pure si definitiile entitatilor de acest tip exista o diferenta enorma.

    Relativitatea este elementul in jurul caruia graviteaza toate aceste concepte, practic e greu sa elaboram cu maxima precizie ecuatia bunului simt. Ce pentru mine reprezinta o atitudine specifica a bunului simt pt altcineva nu reprezinta acelasi lucru si reciproc.

    Tupeul e defapt o initiativa care odata materializata lezeaza interesele celorlalti pe cand curajul tine cont de opinia celor din jur si o respecta.

  16. –> Ciprian,

    Din nefericire in aceasta categorie nu sunt doar tinerii! Tinerii si-au format o astfel de gandire de la pastorii/invatatorii lor. Altii s-au razvratit impotriva grupele mentionate mai sus.

    Cred ca avem nevoie de oameni ca Pavel, care este la dispozitia lui Timotei. In acelasi timp, avem nevoie de tineri ca Timotei care vor sta la picioarele lui Pavel, pentru a invata cat mai mult despre Cristos.

    In ceea ce ma priveste, eu sunt impotriva tupeismului. Ma gandesc oare daca putem oferi o definite biblica si nu seculara a acestui cuvant!

    Ce zici?

  17. Pety, mi-a placut citatul tau!
    ai dreptate, e nerusinare sa acuzi fara sa fi trait in „zona” fierbinte!

    Anayana, tupeul este curaj, indrazneala fara bun- simt? …de sunat, suna bine, dar asa o fi???

    Cosmine, suntem iar pe aceeasi lungime de unda, dar nu la aceeasi latitudine, nu? 😀 😀 😀
    definitie biblica, apofatica mai degraba decat catafatica, si prin exemplificari!

  18. 😦 😦

  19. Apolo vorbea cu indrazneala in sinagoga; 1Ioan3:21″daca nu ne osandeste inima noastra, avem indrazneala la DUMNEZEU”; ISUS:”indrazneste,fiule, pacatele-ti sunt iertate!”

  20. Cosmine, cred ca tupeul nu se poate defini si incadra de catre „apartinator”, cred ca cei din jur dau calificativul asta purtarii cuiva.
    Cred ca in cer nu va fi tupeu, nu are cum , in prezenta LUI!

    cred ca tupeul este o arma a unor frustrati si complexati, folosita in folosul evidentierii proprii.Nu la fel a fost cu indrazneala apostolilor, a lui Pavel, etc.
    Dumnezeu a binecuvantat indrazneala lui David in lupta cu Samson, dar a taxat tupeul lui cu Batseba si Urie.

  21. Tupeul este definit ca : indrăzneală, cutezanţă care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinenţă …

    -are la vbaza doua aspecte – aspectul pozitiv : curajul si aspectul negativ:obrăznicie, impertinenţă.

    Pentru simplificare putem sa ne focalizam doar pe partea problematica a atitudinii : obraznicia. Care este rolul obrazniciei in relatiile dintre noi? Existenta obrozniciei la un procent foarte mare dintre noi denota „utilitatea” lui ca instrument de manifestare al personalitatii noastre.

    De ce obraznicia este pentru multi indispensabila? De ce multi considera obraznicia ca o virtute care sta la baza succesului? De ce in confruntarea cu persoanele obraznice doar obraznicia este unealta de contraatac si victorie a multora? De ce societatea conditioneaza rezolvarea problemelor cotidiene de utilizarea obrazniciei?

    Si evident ce putem face ca sa o eliminam din comportamentul nostru – care este substitutul practic si nu lozica teoretica cu care putem substituii aceasta?

  22. Cosmine, ne-a lamurit un pic Romulus, sau nu?

  23. Obraznicia este sinonimul – mai apasat – al cuvintului – sfidare, o raportare neconvergenta la respectul fata de celalalt, ca si substrat detine si o infuzie de aroganta relativa la pozitia si atitudinea celuilalt.

    Obraznicia este o forma a luptei de „care pe care” o lipsa a armoniei, o competitie neloiala.

    O modalitate de remediu se presupune totusi a fi doar forta caracterului oponent, atitudinea ferma de neaceptare a celor care constientizam gravitatea acestui element – indiferent de pozitia sociala a celui marcat de acest defect, dar bineinteles este de dorit ca actiunea corectiva sa fie una interioara de constientizare a pacatului nu o constrangere externa.

  24. Multumesc Romuluss!

    Este intersant, in acelasi timp, ca pentru un iudeu, tupeul este strans legat de slujire (vezi cartea Levitic). Astfel, o persoana care nu slujeste, va intra intr-o sfera a competitiei, care mai tarziu se transforma intr-o lupta cu valori diferite.

    Mersi Ciprian!
    Cosmin

  25. Romulus,cred ca e gresit sa vorbesti despre Htistos(Dumnezeu)s i sa-i pui alaturi epitetul”tupeu”
    Complet gresit!
    E Dumnezeu,care nu are nevoie de curaj,pentru ca totul e in El si in El e totul,
    mi se pare ca minimalzezi un Dumnezeu care e Sfintenie!

  26. @WES : abia acum am aflat despre dvs! salutari din partea sotiei mele!
    va mai astept cu drag!

  27. Wes este un om deosebit. Mi-a fost profesor la materiile Istoria Bisericii, Noul Testament, Exegeza si Hermeneutica, inclusiv Homiletica.

  28. Elisa, multumesc pentru remarca, ai observat ceea ce trebuia sa completez atunci dar nu am facut-o.

    Sigur ca subiectul lui Ciprian evidentia o carenta majora in viata crestinilor, defapt o insensibilitate totala, mergem la biserica auzim ce ni se spune, si mergem apoi acasa urmand in aceiasi nota ignoranta sa ne continuam viata.(Tupeul este doar un caz particular al unui set de atitudini gresite pe care le avem).

    Tocmai pentru ca anestezia sub care se afla multi reprezinta un pericol, am incercat sa reflect atitudinea lor de sfidare, ai observat f bine – am gresit prin comparatie, am sfidat, am pus alaturi, pentru ca cei mai multi asta fac am socat prin oglindirea mentalitatii insensibile, e o metoda pedagogica de captarea atentiei.

    Pe de alta parte exista categorii care considera ca daca Hristos a actionat asa in templu de ce nu ar face-o si ei dar in circumstante diferite – aratand doar cand de obisnuiti suntem sa scoatem textul din conxtex ca apoi sa il facem un pretext.

    mersi Elisa completarea ta e binevenita.

  29. Astazi cu atatea metode de captarea atentiei,facem numai ceea ce vrem noi,oricum nu pot sa inteleg ce crestinism este acesta,nu trebuie sa-L urmam pe Hristos?

    Astazi e o lipsa mare de reverenta,lipseste atitudinea corecta , DE SFIALA,DE RESPECT,SMERENIE
    cand intri in Adunare ,acel CEVA care trebuie fiecare sa-l avem,
    fata de un Dumnezeu care e ATAT DE MARE si care are TOTUL!

  30. asa e, Elisa, teoretic toti stim asta! si mai ales Duminica, poate si practicam!

    stii ce-mi vine in minte acum? eram la inceputul frecventarii mele in biserica din care fac parte acum si am coborat la subsol; niste tineri)din biserica, din fanmilii de pocaiti) asteptau sa intre la comitet pt interviul pt botez. Ei, draga Elisa, eu nu i-as mai fi botezat pe aia, dupa ce apucaturi au avut.

    o alta chestie: eram deja membru, aflu despre un pacat al cuiva de la inchinare(minciuna la vama) si-i spun pastorului -cu drag – sa discute cu fratele; imi raspunde ironic ca-l va „sanctiona”. Ce zici, am sa mai merg sa-i spun ceva pastorului? acel frate n-a pacatuit impotriva mea (ci a statului roman) ca sa merg eu direct la el! si era in favoarea bisericii acea minciuna ! 😀

    asa ca, draga Elisa, tragem din toate semnalele de alarma cat mai putem: neghina va fi lepadata la sfarsit!

  31. Elisa – ma gandeam la ce ai spus :

    „nu pot sa inteleg ce crestinism este acesta,nu trebuie sa-L urmam pe Hristos?”

    – ai pus punctul pe un subiect f valabil. Ma intreb si eu ce rost mai are sa ne adjudecam ca fiind crestini avand totodata un comportament imatur, iresponsabil?
    daca, oricum este crestinismul facultativ – de ce sa nu Il urmam pe Hristos si sa o facem cu tot potentialul nostru? altfel ce rost are sa facem lucruri care nu ne plac pe care oricum nu le respectam?

    bun teoria e perfecta dar practica scoate n abateri – daca vei citi Corinteni si vei aprofunda ideea (sau poate ai si facut-o) epistolei vei intelege fenomenul – crestini crestini …- dar Pavel afirma ca intre ei era o desfranare asa de mare cum nici paganii nu erau capabili sa faca si nu numai atat dar comportamentul lor „crestinesc” nu era tabu (1Cor 5:1-…). Acel episod e o tragedie – vezi inca din faza de pionierat crestinismul s-a batut tot soiul de pacate – si culmea – mai mari si mai urate decat la pagani.

    Eu nu ma mir ca si azi de multe ori crestinii sunt olimpici in a face exact ce nu trebuie. Dar noi ce vom face? ii vom privi si ne vom face cruce in urma lor? ne vom mira ca de varful himalayan Tsartse?


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: