Publicat de: ciprians | 28 02 08

Fost-a Pavel nebun, ori doar he got high?

Pavel a fost a doua persoana de pe paginile Scripturilor de care m-am indragostit – fara sa exagerez – dupa Isus, bien sur. Incercand sa-i deslusesc taina implicarii si atitudinii* crestinesti, o sumedenie de intrebari si variabile ma impresurau.

Daca Pavel a fost un crestin normal, cum de este unic – si de aceea controversat?! – in istoria crestinismului? sau facea parte dintr-o grupare ezoterica? sau revelatiile si chemarea sa, supranaturale, l-au smuls din realitate si-i explica raportarea imprevizibila si greu-de-rumegat la existenta si apanajele ei?

era Pavel bolnav psihic pe bune, nebun cu cruce rosie pe buletinul de identitate – asa cum se intrebau unii din contemporanii lui? sau cum sa explicam renuntarea la toate atuurile dupa care dam din coate, asezandu-ne traiectoria in sens opus alergarii lui? – pe calea aceasta ajungem la o fundatura: ori noi, ori el! 😀 si cum noi avem majoritatea de partea noastra…

sau cum sa interpretam linistea si bucuria cu care-si accepta statutul de paria, de renegat, de homeless si dispretul de care avea parte cu siguranta? gasesc mari asemanari intre ceea ce stim despre Pavel si ceea ce descrie Afroman in versurile piesei Because I got high. Era Pavel adeptul filosofiei stoice sau doar consumator de stupefiante? si poate chiar dealer, tinand cont de oamenii si comunitatile lasate in urma! 🙂

Fost-a Pavel nebun? sau, poate, santajat si constrans sa fie atat de riguros in asceza, disciplinare si lipsuri? ce avea, dom’le, omul asta, de propovaduia un crestinism pe care si noi il acceptam, dar il traim exact pe dos? de ce si pana cand lacomia de bani – radacina tuturor relelor? de ce sa nu fie valabil si crestinismul nostru ferchezuit, cu inel pe deget, haina frumoasa si domiciliu stabil pe Strada Prosperitatii , Fara Numar ?

Cum poate Pavel sa se bucure-n lanturi si suferinta -la propriu, cand noua, lanturile existentei sisifiene -imbelsugate, de-altfel, ne umbresc seninurile credintei? Cum poate Pavel sa se ridice si sa continue ceea ce a inceput, lovit cu pietre fiind, cand noi, la prima opozitie mai articulata, ne luam jucariile si plecam acasa? Cum poate Pavel sa creasca personalitati, sa ucenicizeze, cand noua ne este frica sa nu fim uzurpati sau marginalizati? Cum poate Pavel sa dea invatatura pana cad unii de somn, cand cele doua ore ni se par a fi ultimele dintr-o viata plina de probleme nerezolvate? Cum poate Pavel sa se ridice in picioare in fata lui Petru, cand noua ni se pare atat de comod jos, in multime?… Cum poate Pavel? si de ce?

daca crestinismul nostru este normal si corect, fost-a Pavel nebun, inconsecvent ori ne-realist? sa fim sinceri: raspunsurile le gasim in Scripturi!

pavel-in-inchisoare.jpg

* aceasta postare nu se doreste a fi o abordare academica – agoristica 😉 – a vietii si chemarii/lucrarii lui Pavel; fara a fi veleitara, doreste sa exprime – oarecum mai deschis decat de obicei – interogatiile la care ne supune o ratiune sincera, ne-strambacioasa, atunci cand analizam viata ap.Pavel si urmarile ei, precum si oglindirile viermuirilor crestinesti cotidiene si infinite, familiare noua.

Anunțuri

Responses

  1. Ti-am inteles perspectiva, forma de exprimare pe care ai ales-o parodiaza viziunea asupra crestinismului practicata de multi dintre cei care „Il urmeaza pe El”.

    Viata este o alegere, daca cineva iubeste mai mult valorile materiale, daca diavolul a reusit sa ii determine sa vada frumusete doar in valorile tranzitorii ale vietii, nu putem practic schimba destinul ales de ei.

    Orbirea spirituala este o maladie contagioasa, din pacate, perioada de fata este marcata de o criza de identitate. Secularizarea, desacralizarea valorilor autentice, conduce la o incapacitate a bisericii de a emite un mesaj relevant.

    Compromisul din vietile multora diminueaza forta de impact a mesajului evanghelic, fluiditatea si lipsa de consistenta a informatiei pe care o emitem creaza generatii de „convertiti” care nu au vazut niciodata Lumina adevarata a Lui Hristos. Sunt generatii de „nenascuti din nou”, sau crestini de lapte (adica cu termen de valabilitate de 3 zile 😀 ) care mai apoi ne determina sa ne raportam la standardul lumii prin import masiv de forme.

    Pavel nu a fost nici nebun, nici drog dealer, el a vazut Lumina Lui Hristos, noi suntem mai degraba dezechilibrati spiritual.

    Dar oare ce practicam multi dintre noi este crestinism???!!! Eu as zice NU!!! Mai degraba mersul la biserica ni se pare o alternativa mersului la bar dar efectul produs in inimi este identic cu cel produs de localurile orasului 😀 .

    Multi spectatori pasivi de duminica dorm intr-un somn letargic, le place muzica (ca defapt de aia au venit la biserica pentru a asculta o muzica religioasa) au un crestinism care concureaza cu al laicul traditional roman pentru care evenimentele comemorate de Pasti sau Craciun le aduce aminte de taierea porcului si a mielului, in rest ….. 🙂

    Din pacate peisajul in ansamblu pare o scena imensa pe care se filmeaza o parodie.

  2. Draga Ciprian,

    Sunt de acord cu comentarile aduse de Romuluss. Cred ca expresia pe care ai folosit-o in acest articol este cam exageranta (in sensul limbajului si nu al contextului despre care vorbesti).
    Totusi, punctul pe care l-ai scos la suprafata ne atrage atentia asupra slujirii pe care o avem inaintea lui Cristos prin Biserica Sa.

    Mersi, Cosmin

  3. @ Romi, la parodia aceasta luam si noi parte, nu o punem noi in scena, dar poate suntem figuranti, sufleori sau spectatori! e parodia noastra cea de toate zilele!

    @ draga Cosmine, nu doresc sa fii de-acord intotdeauna cu mine! gazda nu are totdeauna dreptate, cu toate ca am vazut tendinta asta in blogosfera… nu cred ca am folosit limbaj prea dur! si am folosit interogatii, nu afirmatii. cred ca tre’ sa actionam cumva, daca conchidem ca Pavel a fost realmente un sfant. Altfel, ne depunctam singuri.

  4. Cand un lucrator al Domnului primeste o lucrare noua ,cu bataie lunga ,de perspectiva ,nemaiauzita ,neinteleasa, ce-ti clatina toata datina religioasa ,ce schimba din temelii omul si lumea atunci TOATA lumea il califica pe acel lucrator NEBUN. Dar el devine perfect NORMAL odata ce obiectivul a fost atins .De aceea Pavel pt noi ,pt cei devotati lucrarii neconditionat e un model de nebunie pt Christos si perfect normal . Numai oamenii cu o viziune de perspectiva ce isi dedica intreaga viata ei , pot deveni ,,nebuni „. Cand viziunea mea e Domnul Isus si lucrarea LUi atunci e nevoie si de dedicare ( pt multi asta inseamna si azi o nebunie ) . Domnul sa ne ajute !

  5. ciprian de citva timp(ani buni de zile)ma intreb cum as trai eu daca as avea revelatia pe care a avut-o Pavel, am incercat sa imi fac o casa aici,sa ma acomodez cit de bine pot dar ma simt tot ca un strain in lumea aceasta. am realizat cu greu ca toate ‘sunt un gunoi’
    Pavel a avut o revelatie puternica(nu doar lumina pe drumul damascului dar si rapirea la cer)pentru o chemare cu totul deosebita. a ramas modest ca sa se arate ‘puterea lui Cristos’ (aceasta e una din calitatile sfintilor).El este un slujitor (madular doctoriceste vorbind) in trupul lui Cristos (vreau sa cred) ca mine si ca tine.
    Prin toate cite a trecut a fost pus in ‘norul mare de martori’ ca toata lumea aceasta sa nu aiba nici o scuza in ZIUA CEA MARE. si nici noi sa nu ne scuzam astazi, de aceia DO YOUR BEST my friend cu puterea pe care o ai.

  6. oare dacă s-ar trezi acum ap. Pavel ce ar avea de zis referitor la felul cum aplicam noi azi cuvintele din Epistolele lui?

  7. sotia mea mi-a atras atentia ca piesa propusa de mine nu e potrivita!

    @Doru: daca s-ar intoarce Pavel, ar umbla de colo-colo in calatorii de recuperare a crestinismului initial si ar trimite la mailuri… 🙂

    @Wes: din momentul in care te intorci contra curentului, esti catalogat ca fiind un pic sarit de pe fix. Pavel era, cu siguranta, considerat de contemporanii sai. Si cine vrea sa traiasca cu evlavie pt HRISTOS…

    @Viorel: ma ia cu friguri cand ma compar -ca madular in Trupul lui Hristos – cu Pavel si alti sfinti… mare-i Harul Domnului !

  8. sunt de aceiasi parere cu sotia ta, si chiar comparatia mi se pare putin ‘you know’,dar cred ca filosoful din tine nu se poate abtine.


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: