Publicat de: ciprians | 3 03 08

Un nou articol, o noua abordare?

Daniel Farcas revine pe Agora Christi cu un articol care se vrea (sau nu?) cireasa potrivita de pe taraboiul desconspirarilor – fortate de imprejurari sau orgolii? – care-au invadat nu doar blogosfera… merita sa-l cititi pe Daniel – doctor in filosofie al universitatilor din Cluj si Paris-Sorbonna, un crestin echilibrat, temperat, lucid si cu bun-simt. Asteptam si alte articole!

Anunțuri

Responses

  1. Da este bine formulat articolul – are trasaturile unui articol profesional.

    Daniel incearca sa tempereze spiritele aratand ca nu se cunoaste realitatea cu precizie – fapt care nu permite decat emiterea unor concluzii bazate pe o cunoastere partiala – deci si judecatile de ratiune nu pot fi valide.

    Dar mai este un alt aspect de care sufera lumea crestina. Pana in prezent s-a administrat doar acest antidot – „calmati-va si lasati lucrurile in plata Domnului”. Colaborationistii au fost niste prototipuri negative care au devenit mai apoi modele de inspiratie pentru cei care le-au urmat . In alte cuvinte – colaborationistii ar fi trebuie sa procedeze ca si Zacheu dar ei procedat exact in directie opusa profitand de atitudinea majoritatii de toleranta si iertare. Mai apoi altii au procedat identic pentru ca au inteles ca si ei vor fi tolerati si iertati.

    Exista o filosofie in gandirea „bolnava” a acestor personaje si anume – pacatuim ziua cat vrem pentru ca o rugaciune scurta de iertare facuta seara va restaura statutul vertical. Daca filosofia nu ar servi ca si model de urmat nu ar fi nici o problema.

    Problematica avuta in vedere in articol se apartine unei categori mai largi – categorie in care se situeaza si intreprinzatorii care se bazeaza pe aceiasi filosofie amintita mai sus.

    In esenta caracterul contagios al acestei filosofii pune in pericol pe f multi. Nu sunt adeptul aruncarii cu pietre dar cred ca locul persoanelor de acest fel este pe ultima banca. Si cred ca acest lucru ar solutiona divergentele si ar crea un precedent pozitiv.

  2. Si eu cred ca merita citit. Dar nu numai atat …
    Cred ca directia pe care „desconspirarea” a luat-o nu este una sanatoasa. De la inceput eu nu am fost de acord cu aceasta forma de imputarea a trecutului. Am ajuns chiar sa afirm ca „ma scoate din sarite” aceasta „vanatoare de vrajitoare”. Si asta nu din cauza ca nu am fost (sau am fost) afectat de tacticile securitatii comuniste. In loc de pocainta, „desconspirarea” duce la dezbinare. Pocainta nu poti sa o impui nimanui.
    Sunt de acord ca aceste lucruri trebuie sa se stie; sunt de acord ca toleranta si iertarea trebuie sa se manifeste in cadrul adevarului si nu al minciunii si inselatoriei. Dar nu asa. Eu degeaba ma stradui, chiar facand publica stradania mea, sa transform un lup imbracat intr-o blana de oaie in oaie ca tot nu rezolv nimic. Asa ca, as prefera sa limitez raul.
    Cum? … oricum nu printr-o disputa publica.
    Cum? … exista si o metoda personala indicata ciar de Isus. !!!

  3. asa e, Sergiu! tocmai am sugerat-o in ultima postare!


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: