Publicat de: ciprians | 24 03 08

Tainice nerostiri

Găsii nu de mult această poezie cu titlul de mai sus pe undeva şi mi-a reaprins indoielile si zbaterile.

rătăcesc

căutând printre mormintele

sufletului meu

întrebarea

pe care-o ştiam răsărită

din negura ancestrală,

atavică

asemeni

unui prim ghiocel

ce-şi soarbe puterea

din

agonia iernii…

Suntem cu totii in cautarea a ceva, a implinirii si a fericirii – in general. Exista ceva in noi care ne imboldeste la cautare, explorare, cantarire. Cautarea Adevarului este mai nobila, superioara cautarii implinirii personale?

„Adevarul ,spunea cineva, il gasim in noi, in profunzimea noastra ca rod al efervescentei, al indoielii, al realitatii existentei noastre. Adevarul se naste la rascruci de drumuri, impetuos, fervent pentru a se stinge in datoriile rutinei, aplatizat si malnutrit.”

O alta poezie care m-a frapat, m-a nelinistit la vremea cand am descoperit-o:

Agonia clipei

Liniştită

mi se scurge

aceeaşi ultimă suflare –

susur blând

ca fâlfâitul aripilor unui înger,

strivită

mi-e fruntea

de-un somn sterp de visare,

profund şi monoton ca o genune,

văduvită

de Timpul-călău

mi-e inima ca un Copac al Vieţii

izbit necruţător de o secure,

iar clipa

agonică-mi trece

metamorforzată-n durere

prin vine.

Ca sa fiu un pic cinic, cand vedeam cu cata incrancenare ne zbatem pt o gura de aer in plus, mi se parea viata a fi doar o lupta crancena cu gravitatia… 🙂

cimitir.jpg

Anunțuri

Responses

  1. Toate zbaterile ,nelinistile ,intrebarile ,agoniile interioare dispar cand un crestin experimenteaza ,, UMPLEREA CU DUHUL SFANT „.
    F.Ap. 2.4 ; 4.31 ; 13.52 Efes .5 18b. Dumnezeu are solutia : ,,Cereti si vi se va da , cautati si veti gasi : ” Mat 7.7a

  2. Gandesc ca purtam in noi intrebarile si nelinistea …pana vom ajunge la pamantul cu ingeri…

  3. @frate WES, asa ar trebui sa fie, dar sa nu uitam ca si DOMNUL ISUS a avut framantari in Gradina Ghetsimani. Ap.Pavel le-a avut pe-a lui, de-asemenea.

    @draga Rose4You: multumesc ca ai trecut pe-aici! te-am pus la blogroll!
    intotdeauna am considerat ca in timpul aestei vieti avem privilegiul de a ne indoi, de a (ne) pune intrebari. Cand vom fi Acolo nu va mai fi nevoie sa intrebam, toate ne vor fi descoperite. Fr.Gabor sustinea in relatarea experientelor lui acest fapt.

  4. Multumesc frumos Ciprians!

    Pentru mine intrebarile si raspunsurile au forma aceasta:

    Dar cand intrebi cerul”de ce?”si stii ca-i tacere
    Nu doare raspunsul cu glasul de stele?
    Taceri ce raspund tacerii din tine,nadejdi
    Ca nu in zadar risipim ziua de maine…


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: