Publicat de: ciprians | 14 04 08

Aspecte ale finitudinii

Cat de mult ne gandim la moarte ? Cat de mult ne apasa gandul mortii ? Al mortii noastre, nu al disparitiei generatiei noastre, nici a speciei umane sau a universului. A iesirii noastre ca indivizi din Istorie. Moartea e un fenomem ce se petrece la persoana intai. Tot ce e inafara persoanei intai singular intra in categoria discutiilor si comentariilor despre acest subiect. Tot ce nu se incadreaza aici – in perceptia individuala, se va inscrie in perimetrul aspectelor conceptului de finitudine.

Conceptul de finitudine face referire la asumarea mortii individuale. La nivelul societatii exista o refulare sociala a mortii (1), o reticenta si o ignorare a acestui fenomen. Philippe Aries in Essai sur l’histoire de la mort en Occident du Moyen Age a nos jours – citat de Andrei Marga (2), sustine ca oamenii sunt constienti ca exista moarte dar se comporta ca si cum nu ar exista, eliminarea ei – inlocuita cu o „angoasa difuza si anonima” – din constiinta publica fiind o caracteristica a mentalitatii contemporane.

Jurgen Habermans sustinea ca lumea moderna isi ia reperele normative din ea insasi, spre deosebire de precedentele care apelau la transcedent (3), transcedentul insusi fiind indepartat, atenuat, desacralizat si chiar negat, iar conceptul mortii ii urmeaza traiectoria.

Moartea si taxele sunt ineludabile – stim cu totii aceasta butada anglo-saxona. Chiar daca la macronivel, societatea, fiind in perpetua si neostoita alergare – cheia succesului 🙂 , nu se opreste sa cugete asupra acestui fenomen, individul, in patratelul lui de existenta este fortat sa se confrtunte cu el, cel putin cand vede un cortegiu funerar. „Moartea-i ici, moartea-i colea, moartea-i pretutindenea” – versurile unui poem de sorginte engleza care tocmai asta reflecta: nolens-volens ne vom intalni fiecare moartea !

Exista vreun remediu pentru aceasta angoasa ancestrala?

Crestinismul este prin excelenta o religie a Invierii. Nu a eternei reintoarceri, nu a metempsihozei, nu a contopirii cu Brahman. Esenta crestinismului se invarte si se centreaza pe moartea si invierea lui ISUS. Dar pentru a exista o Inviere, trebuie sa existe moartea – pe care Ioan Damaschin (4) o definea ca despartirea sufletului de trup.

Nichita Stanescu indemna: „transforma-te-n slova sa nu te manance viermii!”. Creatia ne poate scoate din anonimatul crunt in care ne arunca geniul mortii ? Dar ISUS spunea ca viermii vor roade orice comoara care nu este localizata pe teritoriul Imparatiei Cerurilor si unde e comoara noastra, acolo va fi si inima noastra.

Ap. Pavel si Petru, respectiv pleiada de martiri ai crestinismului au orientat centrul de greutate al acestui fenomen mult mai aproape de eternitate, balanta atarnand in favoarea iesirii din Istorie. Sa fi fost doar extremism similar celui promovat de organizatiile teroriste? Sau sa fie vorba doar de ceea ce cita Petre Tutea ca fiind definitia crestinului adevarat :”sa crezi in ceea ce nu este de crezut, sa speri in ceea ce nu este de sperat si sa iubesti ceea ce nu este de iubit” (5) ?

In cele din urma, spunea Petre Tutea, „cine slujeste lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului” (6). Prin analogie, cine slujeste lui ISUS HRISTOS este obsedat de nadejdea mostenirii Cerului.

–––––––––––––––––––––––––––––

(1) Andrei Marga, Religia in era globalizarii, Ed.EFES, Cluj-Napoca, 2006, pp.239

(2) ibidem, pp. 231

(3) Jurgen Habermans, Discursul filosofic al modernitatii, Ed.ALL, Bucuresti, 2000

(4) Ioan Damaschin, Dogmatica, Ed.Scripta, Bucuresti, 1993, pp.202

(5) Petre Tutea, Batranetea si alte texte filosofice, Ed.Viitorul romanesc, Bucuresti, 1992, pp.67

(6) Petre Tutea, 321 de vorbe memorabile, Ed.Humanitas, Bucuresti, 1993, pp.73

Anunțuri

Responses

  1. Cipri dragă, dacă mîndria n-ar fi chiar înaintea căderii, aş spune că sunt mîndru de tine; şi dacă n-aş fi creştin în sensul subliniat atît de frumos, aş spune că sunt mort după eseul tău. 🙂
    A fost o delectare pentru mine şi să-ţi dea Domnul inspiraţie şi pe viitor.

    –––––––––––––––––––––––––––––––
    draga Razvane, esti foarte amabil! sper ca primavara va veni cu un stol inaintea ei, ca doar o randunica n-o poate atrage,nu? 😀 😀 😀

  2. Uneori gandul mortii ma lasa cu goluri prin toata fiinta si cu un pic de teama si curiozitate . Dar ii multumesc apoi Domnului Isus ca mi-a facut parte de iertarea Sa si am viata vesnica . De cand imi traiesc viata prin perspectiva mortii ma apasa mereu gandul SA FAC CEVA PT EL PANA MAI SUNT IN VIATA ! Domnul Isus sa ne ajute la toti !

    Ps . Astea-s articole, ce fac blogurile ziditoare ! Domnul sa-ti rasplateasca osteneala !

    ––––––––––––––––––––––––––––––––––
    draga WES, si mie imi cam suna-n cap 🙂 refrenul cantarii „Merge-voi cu mana goala/Inaintea DOMNULUI?”. Pana mai e HAR si pt noi, sa tragem tare!

  3. Crezi ce Dumezeu permite unora sa moara putin(moarte clinica)sau este doar o impresie celor ce trec pe-acolo ? Stopul cardiac poate provoca „putina” moarte? Daca cei care trec prin asa ceva au simtit sau au vazut ceva poate fi adevarat sau este doar imaginatia mintii?….

    Eu mi-am deschis blogul tot cu o intrebare despre(sau ma rog…asupra) mortii : ma preocupa in masura in care am” trecut cu un milimetru” in pragul ei de vre-o cateva ori ….sau ma rog spunei cum vrei…(unii zic noroc de la Dumnezeu)

    Deci cum e? Este sau nu este moarte clinica?

  4. Această afirmaţie stănesciană: „transformă-te-n slovă să nu te mănânce viermii” m-a făcut să mă gândesc la o conferinţă pe care am audiat-o la muzeu: omul ca materie dispare în câteva zeci de ani, pe când aştrii ca materie au o existenţă de sute ori mii de ani. Dacă sunt milioane… nu ştiu.

    Dar nu asta e important, ci ideea că unele slove şi-au prelungit într-adevăr existenţa peste milenii. Însă, cum şi aştrii vor pieri, care sunt opera Lui, cu atât mai sigură e pieirea slovelor, chiar dacă ele rezistă vreme mai îndelungată decât omul care le-a pus una lângă alta! Deci opera noastră nu ne mântuie.

  5. @Rose4You: unii zic ca au trecut printr-o astfel de experienta si au iesit marcati din ea. Eu am scris aici despre fr.Gabor care a fost declarat decedat de 3 ori. Mai stiu de un om din Salaj, betiv,etc care a fost declarat decedat dar „si-a revenit” 🙂 si s-a pocait, in casa lui sau pe terenul casei lui, parca, construindu-se biserica din acel loc.

    @A.Dama: fii binevenita!!! 🙂 stim ca nu ne mantuie o creatie, dar traim ca si cum ar face-o! si vazand Capela Sixtina sau etc, intram in calamburul competitiei de a lasa ceva in urma.
    Si Platon s-a mantuit, ca doar l-au pictat pe peretii Putnei, nu-i asa? 😀 😀 😀

  6. Moartea, un subiect „frumos”.

    Eu sunt cumva opus lui Wes.
    Pe mine nu moartea ma face sa fac ceva pentru Domnul, ci dragostea Sa.
    Nu prin ce fac eu sunt mantuit (evident, Wes altceva tinteste – rasplatirea) ci prin ceea ce a facut El.

    Cand am fost pus pe masa de operatie, inainte de a fi anesteziat, i-am spus Lui ca-i multumesc pentru ca Si-a dat viata pentru mine.
    M-am rugat, am zambit, am inchis ochii… si m-am trezit gemand, cu sotia alaturi de mine.
    Peste noapte am vomat si am umplut 2-3 tavite. Parca eram putin „nemultumit” de „reintoarcere”. Nu plecasem, dar am fost gata. Nu eram pregatit cu realizari, dar realizase EL suficient pentru mine.

    Acum (…ca Wes), ceea ce ma framanta este problema talantului. Relatia talant – moarte imi da fiori. Wes stie ce spun.

    Mai bine un bronz, o alama, decat paie fan si trestie. Parca nu mi-ar placea sa fiu „plebea” in ceruri 🙂

  7. Cipri, eu îţi mai spusesem cândva Felicitări pentru izvorul bucuriei.

    Iar cât priveşte prezenţa lui Platon pe pictura murală a Putnei… aşa i s-o fi năzărit interesant pictorului. 🙂 Sper că nu e şi Platon sfânt, cum e Ştefan cel Mare! 😛

  8. Pety, WES e stresat, asemeni mie, ca i se poate sopti „time’s up!”. 😦
    ce operatie ai suferit? la Sibiu te-au operat? nu, n-am vrut sa spun ca „la Sibiu te-au operat???” ca si cum „la stomac te-au operat?”… glumeam!

    A.Dama: ai dreptate, nu degeaba femeile sunt contabile bune; fiecare femeie e cel putin contabila casei ei, nu? oricum, fii binevenita !!! 🙂

    adevarul e ca grecii s-au cam stresat cu conceptele filosofice; spunea un ganditor ca toata filosofia de dupa cea greaca nu e decat nota acesteia de subsol! 😀

  9. E pentru prima data cand gust un fruct al acestui blog… Mda…imi place, e interesant, numai bun de descretit frunti incruntate.

    Ideea mortii pentru mine, cel putin, e ca si cum mi-ai zice „iesi din Dacie si hai intru-n BMW seria 3” :))

    p.s ne-am vopsit dacia :)) arata ca noua =))

  10. Micu(tzu)le Teolog, Bine-ai venit pe meleagurile noastre! si sa te tii de insemnatatea logoului tau!

    am vazut Audi-ul lui Andone de la CFR CJ, BMW X3 e vax. La fel cum raiul lor e vax pe langa al nostru! 😀 😀 😀

    ai vopsit-o, ai vopsit-o, dar tot Dacie e. Cand eram mic nu era data sa merg cu Dacia lui tata si sa nu vomit. Aceasi chestie cu fetita mea pe Logan (care e o Dacie umflata, cu aere 😀 ).

    nu te speria, eu am un Renault Clio – care e tot o Dacie a frantzuzilor. Asa ca suntem cam in aceeasi barca! 🙂

  11. Daca tot tre sa ne impacam inainte de moarte,oare rasvan de ce il iubeste asa dramatic pe persona dm?
    Ca altfel,e numai vorba de noi.
    Dragostea crestina de pe bloguri e uneori aproape inexistenta.
    As vrea sa-mi raspunda rasvan insusi,pe email eventual…
    Niciodata nu am inteles ura viscerala a evanghelicilor,cei de lume macar au o scuza.
    Dar noi?
    Ca daca nu iubim pe frati, ,,n-avem in noi,n-avem in noi,iertatrea Lui…”

  12. Sanda, daca-ti va raspunde sau nu Razvan Cristian, nu stiu! dar eu nu cred ca-l uraste pe DanutM, de fapt a si scris-o negru pe alb. E doar impotriva 🙂

    cat despre dragostea dintre noi, blogerii evanghelici, e un act volitional…dar tre’ sa avem Adidas Torsion 😀 : „daca vrei, poti, cu pantofi Adidas Torsion!” – iti aduci aminte?

  13. Daca iti aduci darul la altar si nu,tu,ci celalat e nedumerit de impotrivirea ta,trebuie sa clarifici situatia
    Persona non grata nu stie de ce Razvan e impotriva,iar Razvan nu catadicseste,de la inaltimea sfinteniei sale sa se dea jos de pe scaunul de judecator.

    Unde s-ar putea sa ramina pe veci,daca mai ia Cina Domnului fara spovada.
    Daca nu e loc de spovada la evanghelici,mai sint locuri la… unii fericiti,inalt fericiti sau…Prea fericit,eu am fost,pe bune…
    Nu il cunosc pe Razvan,doar productiile domniei sale impotriva dusmanului de clasa,care nu vrea ca generatiile viitoare sa uite trecutul abject.
    La fel cum victimele Holocaustului nu pot tacea,esti de acord,colega?
    Te vad obiectiv,pina acum…altfel nu as haladui dis de dimineata,cu cafeluta aferenta pe blogul distinsului domn doctor cu dubla specializare medicala,dublu mastarand,etc.
    Mai pastreaza ceva neuroni si pentru middle age…ca se gata daca ii uzitezi la turatie maxima…
    Asculta si tu de surorile cu parul alb,ca nimeni nu iti vrea raul,mai ales colegii de breasla…i

  14. Sanda draga, daca ai ceva sa-i spui lui Razvan, uite aici adresa blogului sau: http://rasvancristian.wordpress.com/ ; il am si eu la blogroll. Nu discut motivatiile lui, eu am discutat cu el , dar el are parerile lui…nu-l stresez.
    iti multumesc pt aprecieri


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: