Publicat de: ciprians | 6 05 08

Blogosfera: pro si contra

Cunosc cativa oameni de calibru din mediul evanghelic (si cred ca sunt mult mai multi, ca n-am cum sa-i cunosc pe toti 😀 ) care mi-au marturisit ca nu sunt cosumatori ai produselor expuse in blogosfera. Ma intrebam cu de nu, ca doar aici e un tinut propice ( trendy, dar cam znob si pseudo-elitist ) lansarii si vehicularii fara oprelisti a conceptiilor evanghelice. Incepand de la framantarile legate de desconspirare, de la buzduganele vorbelor tari invartite deasupra capului spre zdrobirea inamicilor de orice fel ( un caz care m-a intristat si pe mine a fost porcairea lui Iosif Ton si mai apoi a lui Radu Gheorghita ) am inceput sa ma gandesc daca merita sa mai zabovesc pe aceste taramuri.

Asa ca am inceput sa vin cu motive pro si contra pe care sa le pun in balanta si sa vad in ce parte se-nclina.

PRO:

  1. e o metoda facila de a comunica si de a defula
  2. e o zona a realitatii in care nu trebuie sa cenzuram ce avem de spus
  3. dar e o zona a realitatii care ne poate facilita creearea unui nucleu de fuzionare a crezurilor , motivatiilor, valorilor si perspectivelor miscarii evanghelice
  4. prin intermediul blogosferei am interactionat (mi-e teama sa folosesc termenul „a cunoaste” ) cu o gramada de oameni cu care n-as fi avut cum altfel
  5. am legat prietenii cu unii dintre cei de la pct.4 – putini, ca n-am o multitudine de prieteni nici in afara blogosferei 🙂
  6. implicit, am schimbat idei si opinii cu cei de la pct 4&5
  7. am folosit blogosfera ca sa transmit semnificatia si importanta valorilor in care cred si care-mi ghideaza existenta

CONTRA:

  1. am fost de multe ori neinteles – neajunsul limitarii comunicarii in scris – sarind in ochi mai mult partea negativa, distructiva a ideilor aruncate pe esichierul blogosferei, fiind atacat si jignit -gratuit , cred eu
  2. am avut perceptia ca efortul meu se zadarniceste cu fiecare zi petrecuta deasupra tastelor, ca investitia mea e virtuala, fara substanta si fara ecou
  3. am participat – de multe ori neutru, dar a fost indeajuns ca sa ma mahneasca – la eruptiile orgoliilor unor personagii ale blogosferei, interactionarea lor ducand la tunete si fulgere ( binenteles, cu iz de dragoste crestineasca, nu? )
  4. am vazut cum au fost – si poate inca mai sunt – manjiti cu noroi, porcaiti, oameni care au cu adevarat un trecut, dintr-un spirit justitiar demn de Sancho Panza, de catre unii care fie n-au un trecut similar, fie au unul minuscul, urias doar in tara pigmeilor
  5. am vazut cum cei de la pct 3&4 au aruncat vorbe si acuzatii pe care cred ca nu le-ar fi desprins din faza de gand intr-un dialog tete-a-tete cu persoana pe care tocmai au jignit-o
  6. am vazut lipsa crasa de toleranta
  7. am vazut cum blogosfera poate deveni – sub presiunea rudimentara a unora – similara bancii de pe ulita sateasca, unde adevarul este denaturat, subiectivizat, particularizat, unde zvonul si parerea proprie trebuie sa fie linia la care sa adere toata lumea si sa devina litera de lege
  8. am ajuns ca o potentiala relatie cu o anumita persoana sa devina imposibila datorita prejudecatilor care mi le-a infipt in gandire comportamentul blogosferic al acestuia: si asta e un lucru rau, stiu sigur!

Probabil ca mai sunt multe, dar am scris sub impulsul momentului, nu m-am gandit de vineri ce voi scrie Marti 😀 . Da, e clar pt mine ca m-am expus riscului atacurilor indat’ ce am conceput acest blog, da ma intreb daca merita sa-mi folosesc energia in batalii virtuale, cand in lumea concreta sunt atatea batalii pe care le ocolim ( si multe din cauza extenuarii datorate timpului petrecut in blogosfera si duelurilor virtuale). Nu sunt profet, nu stiu care va fi viitorul acestui mijloc de comunicare, nu stiu daca ISUS va fi fost bloger, etc, dar stiu ca asa cum este folosit astazi de catre noi, evanghelicii, n-are un rezultat vadit pt largirea Imparatiei Cerurilor – e unul dintre mandatele cu care ne place sa defilam, nu? dar de cele mai multe ori, teoretic, adica virtual.

Anunțuri

Responses

  1. Cipri, din ce citesc offul e mai mare decat entuziasmul; ca si profesionist in ale bitilor iti zic welcome, intr-o lume de la care aveai asteptari prea mari.

    Datorita tie mi-am creat si eu blog, doar ca intre noi doi e o diferenta de motivatie de a scrie.

    Tu umbli dupa ecou, mie nici ca-mi pasa de ecou, raiting, topuri(desi la comentarii am ajuns ca si tine in topuri 😀 )(n-as fi stiut daca nu ar fi fost scrisa si o carte a Numerilor)

    Avem fiecare nevoi diferite, activitatea mea e una de softuit toata ziulica cat ii de lunga, asa ca eu vrand, nevrand sunt lipit de tastatura- ca si tine de stetoscop. Imi vine mai indelete sa scriu la tastatura decat sa utilizez tacamurile 🙂 .

    By the way nu imi place nici sa citesc carti, intentionez sa mi le scanez pe toate pe computer si o sa am spor mai bun de citit 😉 . Deci, ai prins ideea, oameni diferiti, nevoi specifice.

    Pe bloguri am interactionat cu diferiti oameni, unii au dat cu verbele sub centura, dar le-am luat ca si o atentionare(desi mai luam si diazepam la momentul cand s-au petrecut actiunile). Acum ma controlez mai bine si in schimb am inteles diferite stiluri de abordari, viziuni etc.

    Ce este un blog pt mine(pt ca am inteles ce este pt tine 😛 ) ? Este un loc unde am prins idei bune,pe care nu le prindeam la locul de munca, sau in cercul de prieteni; am invatat sa respect pe oameni pe care i-am plesnit, iar apoi mi-a parut rau. am invatat sa imi inghit nodul cand imi venea sa le arat ce inseamna pumnul vorbelor taioase si al plamfletariilor ieftino-inteligente ca tot sunt la moda. Mi s-a umflat marul din gat, dar am tacut 🙂 ; ma tine tensionat uneori, cand ma blegesc de monotonia ritualului zilnic.

    Ce as putea reprosa blogosferei? ca nu sunt eu destul de matur, in rest nimic.

    Zici de cei care nu gusta blogosfera. Dar ce ei zac toata ziua facand drum la biti din stanga in dreapta si invers? E computerul lingura si furculita cu care mananca? NU! Dar ce fac ei? predau toata ziua teologie, tin conferinte, ca li si lihamite cand vad dialoguri si discutii 🙂 Pai astia nu au nevoie de blog(sau stiu eu cat se si pricep la computere, daca mananca procesoare inmoiate in zeama de biti sau nu ) 😀

    Deci raman la ideea ca, realitatea e rotunda, uneori patrata si ca sa cuprind totul – Eistein s-a gandit bine, – totul e relativ si se raporteaza la perspectiva celui care observa.

  2. P.S. rotund si patrat nu are nici o legatura cu… – eu le-am invatat la geometrie 🙂

  3. Draga Ciprian,
    si eu am invatat ce si cum e, din propria-mi traire, blogosfera. Si eu tind sa cred ca blogareala are mai multe minusuri decat plusuri. Pe de alta parte, exista tipuri diferite de bloguri. Tip jurnal, tehnice, specializate, informative, interactive etc.

    Cu ajutorul blogului m-am descoperit intr-un mod nou, in mod special negativ. Chiar si asa blogul are o latura informationala pozitiva, pentru ca m-a aratat asa cum sunt. Deci, multam blogule (la modul general).

    Asa cum si Romuluss a scris, invat sa fiu asa cum cere Christos, iar blogul/blogareala poate fi un instrument bun in acest caz.

    Sunt de acord ca blogul este o metoda de a comunica, dar nu este comunicare in adevaratul sens al cuvantului. De aici si iesirile mele, ale lui x, y sau cine-o mai fi, la care se adauga mai ales filtrul numit personalitate 🙂 .

    O modalitate de a nu intra in contre si defense virtuale este moderarea.

    Dar, pana una alta blogul e frumos. Prin intermediul sau ne cunoastem dincolo de masti 🙂 .

  4. Draga Ciprian,

    Am invatat un lucru in viata: ceea ce omul prezinta fie pe un blog, intr-o carte, intr-o revista, etc., il reprezinta.

    Cred ca scopul pentru care blogarim trebuie intai sa ne reprezinte integritatea pe care o avem ca si crestin! Iar daca aceasta integritate este crestina, orice cititor ar trebui sa creasca in cunoasterea sa despre Cristos.

    Scopul fiecarui lucru este de ai directiona pe oameni spre Mantuitor. Ma intreb cum facem noi acest lucru prin acest intermediu?

    mersi pentru subiect!

    Cosmin

  5. pro : aici te-am cunoscut si nu-mi pare rau ! Cu altii m-am reintalnit si nu-mi pare rau , cu altii m-am imprietenit si nu-mi pare rau . In rest ,,cercetati totul si pastrati ce este bun ” 🙂

  6. @draga Romi, ma bucur ca ti-ai facut blog datorita mie. Si ca comentezi la Patratosu (mi-am gasit un inlocuitor de nadejde in persoana ta). Sper ca blogul nu l-ai facut pornind de la „bine, ma, daca asta are blog, eu n-as putea???” 🙂 😀
    Romi, sunt interesat de ecou, dar nu transpus in rating sau topuri. As minti daca as spune ca nu-mi flatez (sau flagelez?? 😀 ) firea cu acestea, dar nu primeaza. Asta-i clar.
    Exista batalii mai importante si cu rezultate concrete in lumea reala, pe care le ocolim. Ne ascundem vitejeste 😉 in spatele nickname-ului in batalii, poate chiar lovim vitejeste a la Toma Alimos, iar la bilanturi, facem parte din colectivul razboinic. Adica , ne ferim sa purtam lupte individuale, chiar si in virtual.
    Din punctul asta de vedere, si nu umai, este de apreciat Razvan C. – luptatorul cu lancea, astia erau de obicei in prima linie!

    mi-a placut ce-ai scris…da, viata e o continua maturizare.

  7. @draga Pety, si tu esti sceptic, asemeni mie! 🙂
    da, blogul poate fi un instrument, mai ales daca invatam sa ne calcam noi insine pe orgolii, sa da inapoi, sa intoarcem -virtual -celalat obraz. Daca in virtual n-o facem, protejati de interfata si anonimat, cum o vom face-o in lumea reala.

    eu nu vreau sa moderez pe nimeni, afara de cei care ofenseaza prin limbaj.

    @draga Cosmine: asta spun si eu: nu ne putem disocia de ceea ce prezentam pe blog. La fel cum il tot sicanam pe Patratosu ca nu se poate disocia de UEO, al carui stigmat il poarta si pe care o reprezinta – chiar fara sa vrea.
    Da, largirea Imparatiei ar trebui sa fie rugaciunea sufletului oricarui blogger evanghelic.

    @draga WES, multumesc!

  8. Cad am decis sa intru in lumea …”blogo” a fost ca si cand as fi luat caietul cu poezii de pe raft si l-am dat tuturor sa-l citeasca-asta a fost prima idee care mi-a trecut prn minte …apoi am vazut ca pot cunoaste ameni(cu unele fete m-am intalnit personal, am mers la biserica) cu altele am discutat la telefon…Apoi cineva m-a judecat ca am un pseudonim-ei si ce! e un nume care mie mi-a placut mereu(daca ar fi fost dupa mine l-as treca si pe buletin)…apoi am vazut ca e o modalitate prin care poti duce Vestea buna a Evangheliei dar la fel de bine te poti si certa….oricum ar fi u lucru ste igur copii mei cresc in lumea PC-urilor deci daca este sa aleg intre a ascie si a nu scrie pe blog …aleg PENTRU macar de dragul lor – greutatea consta in a scrie cu „intelepciunea cerului”-dar daca reusesti…esti castigat si tu si cei care te citesc – dragi crestini sa scriem deci pentru …cer.(parerea mea)

  9. nu stiu daca s-a postat commentul…dar oricum pentru!

  10. Cipri, acum, după ce te-am sărbătorit, ţi-a pierit avântul. 😦 Adevărul e că înţeleg sentimentul. Înţeleg şi ce te-a mânat să faci analiza pro-contra. Însă şi cu blogul e ca şi cu viaţa. Uneori eşti prins de elan, te simţi util şi dintr-o dată ai entuziasm. Alteori, ai sentimentul că toate-s o apă şi-un pământ (de fapt, chiar sunt apă şi pământ 🙂 plus aer) şi că prezenţa ta e doar încă o picătură în această mare mare (nu e repetiţie! 😛 ) a ideilor sau a pumnilor…

    Cred că sunt bătălii în care merită investit şi bătălii în care nu merită. Acolo unde instrumentele de bază sunt secera şi ciocanul, nu mai au loc ideile şi devine inutilă atât prezenţa, cât şi efortul nervos, afectiv etc

    Cred că, atâta vreme cât avem nişte idei de transmis sau trăiri pozitive de insuflat, merită!

    Să îţi fie entuziasmul lung! 🙂

  11. Nu Cipri draga, nu mi-am facut blog ca si altii au. Oricum in software sunt f multi cu bloguri si posteaza chestiuni f utile si importante.

    In domeniul meu prea putini am gasit care sa isi faca site/blog din fudulie. E ca si la tine – sa ai stetoscop si termometru; nu e o chestiune de fudulie, sau gresesc? 😛

    Siteuri/bloguri sunt normale la informaticieni asa ca nu l-am facut de fudul.

    Probabil eu nu fac asa caz din raiting,ecou, scrieri de carti ca si „Numeri” – pt ca astea mi se par ca si pt copiii care acum descopera o jucarie. Ori eu is deja prea obisnuit cu jucariile de acest fel 🙂

    Pe de alta parte blogul e o colectie de cugetari proprii, care sunt publicate; pur si simplu, ma reprezinta, e o carte de vizita. De aceea unii se fac de ras datorita imaginii naspa a blogului(nu ma refer la al tau – acesta are tinuta).

    Eu zic sa iti schimbi perspectiva din care privesti lucrurile si sa o lasi mai moale cu lista de lucruri defavorabile, sa reduci lista la minus 1 (ca sa ma exprim informatic) 🙂

    Schimba-ti tematica eventual. Oricum, orice om inteligent are propriile cugetari/meditatii(Nolens Volens) – iar pe blog le postezi pur si simplu.

    Nu cugeti – ,nu postezi – ca si in bancul cu bajia care sta razamat in bota – doar sta 🙂

  12. Cipri, ideal ar fi să zicem că ne-am făcut blog, fiindcă asta vrea El de la noi. Dacă asta vrea, atunci ar trebui să-L lăsăm să vorbească prin noi. Cum facem diferenţa între gândul nostru şi gândul Lui, mai ales că sunt atât de departe unul de altul?… Cum diferenţiem vocea noastră de vocea Lui? Nimicurile pe care le ştim noi spune faţă de Adevărul pe care-L întruchipează El?

    Dacă te raportezi mereu la ceilalţi, îţi e de folos, nu zic, şi te ghidează într-un fel această raportare. Însă, dacă te raportezi mereu la El, s-ar putea să nu mai conteze atât de mult acceptarea sau respingerea celorlalţi, şuturile ori linguşelile lor.

    Acum gândeam cu voce tare şi în dreptul meu. Mersi că (m-)ai suportat! 😛

  13. @Romuluss, am rezolvat-o! e ok si imbalsamata. 😉

    da, Rose4You, sa scriem pt Cer din inimi daruite Cerului…asta ne cam lipseste practic.

    Camix, cam asa-s: un pamant si-o apa, iar eu n-am toiagul lui Moise; entuziasmul tine de varsta? 😀 😀

    A.Dama, suturile nu ma dezechilibreaza prea tare, poate cele „de aproape”; ma gandesc, raportandu-ma la EL: daca-mi scapa ceva in realitatea concreta? Daca pedalez pe o chestie care n-are in ea atata vana de crestinism pe cat vrem noi sa pompam?

  14. Dacă ştii că asta vrea El, „să pedalezi pe această chestie”, atunci asta vei face, în ciuda contraopiniilor şi a arătării cu degetul: Ce, tu-ţi faci barcă? Nici măcar nu s-a inventat ploaia!…

    E o chestiune pe care nu o poţi gestiona. Habar n-ai cui i-a prins bine „Hristos a înviat!… so what?!” Habarul tău e că a trebuit să scrii. Atât.

    Iar entuziasmul nu ţine de vârstă. Uită-te la sinucigaşii de la vârste tot mai fragede! Unde era entuziasmul vârstei? Sau uită-te la bătrâneii care se căsătoresc la 60 de ani. De unde entuziasm penrtu o nouă viaţă? 😀

  15. imbalsamata?! 😀

  16. chiar asa, A.Dama, de unde? ma-ntreb si eu 😀 😀 😀
    mda, arunca-ti cuvantul pe apele blogosferei si sare iepurele de unde nu ne asteptam.

    Romi, trebuia sa zic:inecata, luandu-ma dupa poza in care nu te recunosc! tu esti avionul sau reactia de dupa el? 😀 😀 😀

  17. Nici vorbă, entuziasmul nu are a face cu vârsta. 🙂 and you know it! 🙂
    să-ţi dau exemplu: am elevi care în clasa a 6-a sunt deja „obosiţi” şi bătrânei în oraş care aleargă în fiecare dimineaţă câţiva kilometri buni. A.Dama a văzut şi ea bătrânelul. 😛

  18. Camix, ai acelasi traseu de alergare cu A.Dama, de-ati vazut ambele batranelu?

  19. Păi, relativ (chiar şi relativus 🙂 ) cam acelaşi traseu. Însă, chestiune importantă: şi dacă eşti în celălalt capăt al oraşului, tot apuci să-l vezi la un moment dat sau altul pe bătrânel, că el traversează tot şi în viteză destul de sănătoasă. ca un speedy gonzales ceva mai matur. 🙂

    E aproape ca un element unificator al locuitorilor oraşului. ca flacăra olimpică. 🙂


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: