Publicat de: ciprians | 14 05 08

12.000 de morti, 18.000 disparuti

Viata curge inainte ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat! E drept ca 12.000 + 18.000 nu pare atat de mult raportat la populatia Chinei. Dar ia incercati sa va imaginati ca ati fi fost epicentru acestui cutremur si oamenii ar fi cazut ca piesele de domino imprejur: cati oameni dintre cei dragi si dintre cei cunoscuti ar fi intre cei 30.000? … parca n-ar mai fi atat de departe asa cum ni se pare acum acest dezastru.

Anunțuri

Responses

  1. Dupa tzunami din 2004, povesteam cu un medic, ca sa vezi, Cipri, si ziceam ca mie mi se pare infiorator ce se intampla, cu mortii de la WTC, cu mortii din cutremurul din Turcia, cu tzunami-ul acela. Ii ziceam ca nu mai puteam sa ma uit la stiri, ca pe toate canalele nu vedeai decat aceleasi imagini, cu parinti care trebuie sa aleaga pe care copil sa-l salveze, pe care sa-l lase in ghearele mortii etc.

    Si amicul meu zicea ca pe el nu-l afecteaza aceste tragedii generale, ca nu poate vibra decat pentru cei apropiati si tragediile lor. Acele evenimente indepartate nu aveau cum sa fie altfel, indiferent ce atitudine am avea noi fata de ele.

    Nu trag concluzii. Cred ca fiecare e raspunzator in dreptul lui cum se raporteaza la astfel de evenimente. Dar daca am ales sa-mi pese, as putea eu influenta cu păsarea mea ce se intampla? Dar cu nepăsarea?

  2. eu stiu, ADama, un stomatolog baptist din Viena care a trait pe viu tsunami! nu mai era acelasi om!

    paradoxul e ca se transmite live orice dezastru, iar noi scriem la fel, traim la fel, etc, toate la fel. E live, dar nu pt noi; e la fel de live ca si un film. Emotii tot mai putine, tot mai diluate


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: