Publicat de: ciprians | 15 09 08

Cum definim prietenia?*

Incerc sa aflu de ce am asa putini prieteni. Cunosc multa lume, intretin relatii de amicitie cu multi, dar parca exista numai cativa care au acces la intimitatea mea. Cred ca asa e firesc, parca vad asta la toata lumea, nu doar la mine! 🙂 Si pentru mine, la fel ca si pt dvs, exista o gradatie in relatii: cunoscuti, amici, prieteni, precum si prieteni-adevarati. Dar se ridica niste intrebari in momentul in care acele persoane – cunoscute sub denumirea de prieteni-adevarati – ne dezamagesc, fara scrupule; si acestea ar fi:

Cum definim prietenia-adevarata si in ce consta ea? care e „obiectul muncii” ei? Este necesara prezenta unor ingrediente -gen sinceritate, altruism, etc – intr-o relatie de prietenie adevarata? 😀 sigur, veti raspunde! dar cum le depistam in situatiile de criza? Varsta ne controleaza si coordoneaza parametrii relatiilor? …si pana la urma, numai situatiile limita, de criza, isi pun verdictul asupra relatiei de prietenie?

Mai poate exista azi o relatie de prietenie gen Ionatan-David?

si de data aceasta, astept raspunsuri:

*recunosc ca am fost dezamagit profund de cineva din cercul meu de amici/prieteni/prieteni-adevarati! si de-atunci m-am tot gandit…

Anunțuri

Responses

  1. Suntem evanghelici si de curand am lansat site-ul crestin http://www.contracurentului.com pentru a-i ajuta pe gay-i care vor sa renunte la homosexualitate. Cautam colaboratori pastori, psihologi si psihiatri crestini care sa ofere consiliere homosexualilor dornici de schimbare din bisericile evanghelice, dar nu numai. Dorim sa stim daca sunteti de acord sa facem schimb de linkuri.

  2. Interesant articolul. Si eu mi-am pus aceste intrebari. Nici eu nu am prieteni adevarati apropiati decat unul sau doi. De ce, nu stiu. Poate mi-am pierdut increderea in oameni. Sper insa ca eu sa nu fiu pricina nimanui de a pierde increderea in oameni.

    Imi pare f. rau sa aud ca ai fost dezamagit.

  3. cred ca sinceritatea si altruismul sunt ingrediente OBLIGATORII intr-o relatie de prietenie. Si iertarea, lafel. Cand il consideri pe celelalt pretios nu mai stai sa-i judeci defectele, mai ales cand nici tu nu esti perfect. Vorbesc la modul general. Cum ar fi fost daca domnul Isus si-ar fi evaluat ucenicii dupa propriile-i calitati? Ar fi trait ca un pustnic, pentru ca – pe buna dreptate – nimeni nu se ridica la valoarea Lui. Dar noi suntem plini de defecte si de multe ori ranim si nu ne dam seama.
    E greu cand te raneste cineva, si e si mai greu cand persoana respectiva e un prieten vechi, alaturi de care ai trecut prin multe, si in care ai investit incredere, simpatie, un om la care nu te asteptai sa te raneasca. Dar cred ca trebuie sa invatam IERTAREA foarte mult si UITAREA un pic. Daca dorim ca prietenia noastra sa continue, si daca si celalalt doreste, pentru ca prietenia este o strada cu 2 sensuri…
    Pentru ca, daca nu putem trece peste rani, nu putem merge mai departe, nici alaturi de acel prieten, si nici macari singuri. Memoria „prea buna” ne este cateodata ca o ancora atarnata de gat: nu ne lasa sa inaintam, si ramanem ancorati undeva, intr-o realitate proprie, pe care ne-o formam singuri – o iluzie de realitate, in care ne plangem de mila noastra si de dezamagirea pe care ne-a creat-o acel prieten.

  4. prietenia …este nevoia noastra nemasurata de a nu fi singuri- daca avem fericirea ca cineva sa ne fie in momente sensibile aproape,sa se roage cu noi cand nu are „timp”(datorita conjuncturii de viata), sa ne ajute cand el insusi are probleme sa il putem privi in ochi atunci cand el lacrimeaza si sa speram impreuna in lucruri aparent irealizabile …atunci am gasit un prieten pe viata.

  5. hei , eu mi-s rose4you! multam!!

  6. Poti sa ma treci pe lista…

  7. Hello…din departari. Probabil ca toti ‘prietenii’ tai dorm…nu stiu ce fac dusmanii…oricum…m-am gindit si eu la citeva lucruri…si anume…
    Ca problema poate fii la prietenii nostrii tot la fel de bine cit si la noi…ori ambii.

    Daca vrei sa ai prieteni multi, trebuie sa ii ceri sfaturi fiului risipitor…formula cred ca e stiuta…BANI= prieteni…

    Dumnezeu l-a ales pe Avram de prieten si Avram era dispus sa-si dea fiul pentru Dumnezeu…in ascultare. Domnul Isus mi se pare ca ii spune lui Iuda…prietene fa ce ai venit sa faci…sper sa nu gresesc ca sint la servici si scriu repede, repede…si n-am Biblia la mine sa caut…
    Sint sigur ca Domnul Isus i-a fost prieten…celalalt…?!

    Cel mai mult imi plac prietenii lui Iov. I-as lua si pe cei trei care l-au criticat. Imaginati-va sa ai trei prieteni sa-si tina gura inchisa pentru trei zile…chiar daca dup-aia critica…dar trei zile de tacere si suspine linga Iov…degeaba ii vorbesc unii de rau…trei zile este un timp lung…

    Cineva spunea ca daca la sfirsitul vietii ai avut 5 prieteni buni…a fost destul…Si eu cred tot asa…ca ei vin rar si ca atunci cind ii avem trebuie pretuiti…chiar daca sint umani…ca si noi.
    In California opiniile sint un pic diferite…asa ca ma puteti contrazice…numai va rog intr-o romana sa pot si eu intelege ce ziceti…thanks…

  8. prietenie… de cand circul pe net am tot auzit termenul asta incat acum mi se pare usor demonetizat!
    avem putini prieteni pentru ca nu avem nevoie de multi. am auzit la inceputul meu la credinta o predica in care ni se spune ca prieteni apropiati avem cam 2-3, mai putin apropiati vreo 12, cunostinte sute si am cam fost de acord.
    insa cea mai buna prietena m-a dezamagit tare de tot. dupa ce m-am „ingropat” in autocompatimire, mi-am dat seama ca nu trebuia sa ma supar. m-am simtit dezamagita pentru ca am pus-o pe un piedestal si mi-am inchipuit ca nu poate gresi. am aflat ca oamenii dezamagesc si atunci am ales dependenta de Dumnezeu. am aflat ca scrie: blestemat este omul care se increde in om si m-am speriat. am aflat ca implicarea intr-o relatie trebuie facuta cu masura si am aflat ca nimeni nu te poate rani daca esti ok, daca nu ai deja o rana deschisa pe undeva… nimeni nu te poate rani decat in masura in care-l lasi.
    la o conferinta am aflat ca mania este sentimentul care nu are forma de exprimare si care naste amaraciune daca lasam sa se intample asta, iar ea va da lastari, care vor da rod iar roadele vor fi amare… otravite, etc. singurul antidot este iertarea neconditionata. pentru ca si noi gresim si avem nevoie de iertare… dar ce tot spun eu? doar stii toate astea mai bine ca mine… ma gandesc daca sa adaug comentariul meu sau nu… ca depaseste in lungime blogul tau… dar uite ca de data asta il las si promit sa nu se mai intample… 🙂

  9. ai dreptate, elena, asa e, ce spui despre prietenii apropiati, despre demonetizarea termenului, si la ce te referi in legatura cu piedestalul. Asa patim ori de cate ori ne incredem in noi insine sau intr-un om, si nu-L vedem pe Dumnezeu in cel de langa noi. El, Dumnezeu, lucreaza si ne da peste nas… pentru ca ne vrea cu gelozie. Si cand ii asezam pe piedestal, fara sa ne dam seama le dam slava lor, oamenilor…
    Prin acelasi om poate lucra acum Dumnezeu, si ma poate imbogati cu ceva din El, iar apoi, peste 5 minute poate veni prin aceeasi persoana un lucru rau… de la cel rau. Trebuie sa stim sa discernem, si sa primim TOTUL din mainile Lui. Si atunci nu ne vom mai simti dezamagiti…
    Problema e ca ne dam seama de acest lucru de-abia dupa ce trecem prin el.

  10. @adiD: dragul meu, tu esti unul din cei 2-3 prieteni adevarati pe care-i am! asa ca ai grija ce spui! 😀 😀 😀

    si eu ma framant: poate sunt prea exigent cu mine insumi si cu ceilalti! 😦 ce crezi, e buna exigenta?

  11. @Rose4you: bine si frumos spus! poate un pic prea poetic, viata e mai prozaica! 🙂
    Cioramn spunea ca prietenia subzista prin „protejarea” celuilalt, lasand in umbra corectiile si conflictele care apar inerent…l-am parafrazat, bien sur! 🙂 Ce parere ai?

    @Sanda Zeic: esti pe lista!

    @dna Rodica: si eu ii apreciez pe prietenii lui Iov, sau cel putin recunosc ca nu stiu daca as fi fost mai breaz decat ei! in contextul lor religios si social…
    Aveti dreptate cu DOPMNUL ISUS, ma bucur ca ati adus in discutie si relatia de prietenie cu EL! daca ne-am raporta in prietenie cum se raporteaza EL la noi…n-am mai avea ce discuta acum, nu-i asa?

  12. @dna Elena: nu va faceti griji pt lungimea comentariului! ne pare rau ca ati fost si dvs dezamagita.
    De iertat, iertam , doar ca nu uitam; eu m-am descoperit ranchiunos: daca am fost dezamagit, trec peste – poate si din ambitie !? – dar nu mai vreau sa mai am de-a face cu persoana aia la nivelul de relationare anterior.

    @Violeta Shalom: cata dreptate aveti si dvs! prietenia e o strada cu 2 sensuri. Nu pot cere daca nu ofer; la fel ca si in mariaj! dar ce facem cand oferim dar nu e pretuit?

  13. gen Ionatan – David nu mai are cum sa fie in Romania zilelor de azi .

    de exemplu eu nu am prieteni adevarati . Cand eram mai mic credeam doar ca am , dar de fapt nu am avut niciodata .

  14. intrebati ce facem cand oferim dar nu e pretuit?

    Cred ca ar trebui sa oferim in continuare, daca ni se cere, nu ca pentru oameni, ci ca pentru Domnul. „Cat tine de voi traiti in pace cu toti oamenii”, nu?
    Dar, cu rezerva de a nu lasa ca acea persoana sa ne mai raneasca si a doua oara.
    La obiect, adica – si, credeti-ma, acum vorbesc in cunostinta de cauza: cat tine de mine iti ofer tot ce imi ceri, tot ajutorul, in Numele Domnului, nu de dragul tau, dar nu mai primesc de la tine nimic din ceea ce m-ar putea rani.
    Cred ca asa ar sta lucrurile, cel putin in faza de inceput a reluarii unei legaturi distruse.

    Strazile cu sens unic au un dezavantaj: nu-ti vine nimeni in intampinare

  15. S-au spus multe despre prietenie deja; totusi , indraznesc sa spun si eu citeva 🙂 asadar, ce am in minte sunt cei trei termeni care exprima cuvintul „dragoste” in Noul Testament, transliterati „eros”, „filea” si „agape”, cel de-al doilea fiind folosit pentru a exprima dragostea dintre prieteni; fratele Ton ar defini acest termen in cuvinte simple” iti dau fiindca imi dai”.
    Asadar, daca prietenia este o relatie cu 2 sensuri, nimic nu este mai frumos atunci decit reciprocitatea dragostei „agape”-care se daruie pe sine, in cuvintele Domnului „Nu este mai mare dragoste decît sa-si dea cineva viata pentru prietenii sai.” (ioan 15:13)
    Am fost dezamagit de citeva ori(poate de mai multe)- dar nu le tin minte acum numarul;in schimb, manifest deschidere prudenta in relatiile respective, chiar daca-mi este dificil sa fiu un indicator catre Christos pentru respectivii;

    Sa iubiti, si sa fiti iubiti!

    Lucian

  16. P.S.:

    iubiti, chiar daca nu sunteti iubiti! ca doar ar trebui sa fim canale de har , nu ?

  17. Biblia mai spune ca blestemat este omul care se increde in om…si la urma urmei de cite ori nu ne-am dezamagit noi insine. Ar trebui sa fiu mai suparata cu mine decit cu orice alt prieten…pentruca in multe situatii am stiut mai bine de cit am facut…am crezut altfel si mi-am promis mie insami altfel…si totusi…daca noi singuri ne putem dezamagii pe noi si apoi sa ne toleram mai departe(ca ce altceva sa facem) atunci…ce sa zic de altii.
    Mai am un gind din tugaciunea Tatal nostru…si iarta-ne Doamne precum si noi iertam gresitilor nostrii…cred ca acolo intra si prietenii…
    Domnul sa va tina in prietenia Lui pentru totdeauna…
    Rodica Botan

  18. „Prietenia o recunosc dupa faptul ca nu poate fi dezamagita.” Saint-Exupery

  19. Uite,sa stii ca,,cine isi face multi prieteni ii face spre nenorocirea lui”
    Important e sa ai prieteni de calitate,nu multi,ci…devotati.
    Dar…cum la nivelul tau de traire curata si inteligenta duhovniceasca si paminteasca nu acced multi…e normal sa te simti uneori singurel.
    Oricum…Dulcineea si micuta sint cu tine.
    Asa ca…totul e sa nu fii trist,fratioare.
    Am pierdut de curind o fiinta minunata pe blog,dintr-un viciu de procedura:oamenii vor vorbe dulci.
    Daca indraznesti cumva sa fii,,ghita-contra”,te anihileaza.
    Comunismul,dictatura,intoleranta,orgoliile ranite dau lastari de amaraciune cu efect intirziat.
    De aceea e dificil sa pastrezi floarea delicata a prieteniei…e atit de fragila,necesita atita delicatete si…rastignire…
    E mai usor sa infigi securea razboiului intr-o inima badaran de sincera,decit sa te uiti in oglinda si sa iei in calcul ca…si celalat are voie sa-si dea cu parerea.
    Asta e:daca vrem iubire,prietenie,pace…mai e loc ,singur,in noapte,pe genunchi,parasit,in gradina cu maslini.
    Think about that,dear friend and collegue…be blessed,beautiful mind…

  20. oare exista cineva care sa nu fi fost dezamagit? dar trebuie sa mergem mai departe si sa continuam sa credem in oameni… nu sa ne incredem ci sa credem in potentialul lor… dar sa pastram rezerva care ne asigura protectia. si, mai ales, sa iertam. asta ne asigura linistea personala. cata vreme nu iertam continuam sa ramanem prizonierii celor care ne-au facut rau, dar si a propriilor resentimente. ranchiuna, cum spuneai Ciprian, e normala, dar este un semnal de alarma care te constientizeaza ca mai ai de lucru la iertare… ca noi toti. mie mi-au trebuit cativa ani sa fac diferenta intre a ma increde in oameni si a pastra o rezerva rezonabila insa a putea totusi sa ma implic intr-o relatie completa de prietenie in care sa nu existe suspiciune. cred ca secretul sta in rugaciunea: „Doamne, aleg sa-l iert! Vindeca-mi Tu inima!” Asa ca imima mea nu va mai fi vulnerabila la viitoare rani.

  21. ,,Cind nu-ti mai ramine nimic altceva decit Dumnezeu,vei descoperi ca Dumnezeu…iti este de ajuns…”

  22. Mi-am mai amintit un soi de prietenie…periculoasa. Prietenia cu lumea…
    Si doresc ca niciunul din cei prezenti pe acest blog si niciunul din cei ce le apartin sa nu fie atrasi de acest soi de prietenie…
    Putini…dar buni! Cred ca asta este numarul potrivit de prieteni.

  23. prietenia… floare rara. Am avut un prieten drag inimi mele. Doar unul. A murit in aprilie la doar 25 de ani si cu el au murit si prietenii mei. Moartea lui mi-a confirmat deja ceea ce stiam si ii spusesem: ca il iubesc! S-a dus si acum canta cu ingerii.
    Alti prieteni? Nici nu se pune problema. Nu am incredere in prietenia rapida, de colt de strada, de biserica, de canapea… Prietenia LUI, distanta, cateodata rece si departe, alteori incredibil de aproape imi incalzeste insa inima!

  24. Ma reintorc mereu la subiectul vostru…

    Ultima data mi-a venit in minte intrebarea…erau ucenicii Domnului prietenosi?

  25. Da, Ciprianmusat,am trecut pe acolo.
    Numai Domnul ofera caldura prieteniei neconditionate.
    Sigur ca tinjim dupa o inima calda,dar…dragostea a fost turnata in noi prin…Spiritul Sfint.
    Sigur ca prietenul tau deja cinta prietenia ingerilor si o cinta fara regrete.
    Cu certitudine nu s-ar intoarce la noi[poate…il chema tot ca pe tine.nu?poate,daca era din orasul nostru]
    Prietenia e,,in primul rind pacea reciproca si zborul spiritului pe deasupra amaqnuntelor vulgare”A.de S.EXUPERY

  26. De cum ţi-am văzut tema, mi-am spus că iar mi-ai luat vorba din gură. 🙂 mi-ai mai luat-o odată cu „la tăţi ni-i greu”, dar mi-am spus că e coincidenţă. Ei, acum devine discutabil. 😛

    Mă tenta şi pe mine să scriu despre asta. Şi mă gândeam să pun în discuţie o idee a lui Eliade. Mi s-a părut provocatoare de când am citit-o.

    „O prietenie nu se verifică în aşa zisele „ceasuri grele” ale vieţii. O prietenie se verifică numai prin capacitatea de libertate pe care i-o acorzi celuilalt… Altele sunt adevăratele probe ale prieteniei: a nu-i încălca libertatea, a nu-l judeca prin punctul tău de vedere, a nu-l preţui prin ceea ce îţi convine sau te amuză pe tine, ci pentru ceea ce este pentru el însuşi, prin ceea ce trebuie el să realizeze ca să ajungă un om, iar nu un simplu manechin.” (oceanografie)

    Da, cred că este discutabilă, dar cred că are în ea şi mult adevăr. Tindem de multe ori să îi judecăm pe ceilalţi prin prisma lucrurilor pe care le putem câştiga dacă îi avem înp reajmă. Când nu mai avem nimic de câştigat, nu mai avem nevoie nici de ei.
    Sau aplicăm asupra celorlalţi şablonul care ni se potriveşte nou, pierzând din vedere faptul că fiecare are un destin propriu de urmat şi, deşi cunoaştem principiile valabile pentru oricine, nu suntem noi îndreptăţiţi să-i determinăm pe ei a merge pe urmele noastre.

    Aş veni cu o completare. Care poate părea paradoxală. Eu spun că e doar o întregire a tabloului:

    „Prietenul adevărat iubeşte oricând, iar în nenorocire ajunge ca un frate.” pv. 17. 17

  27. Camix…da-mi voie…jos cu palaria…mai ales si in special…finalul…

  28. Tocmai am auzit cuvinte deosebit de frumoase de la cei din lume despre doctorul nostru.
    Mi-a crescut inima.
    Aproape nu mai am aritmii,asa fericit am devenit.
    Ce great cind ai Domnului sint laudati de fiii acestei lumi.
    Acolo.unde lucreaza domnul doctor,se aude de bine.
    Mai vrei prieteni,Cipri?
    Nici nu stii citi te iubesc,really,dear brother.
    Don`t put my real name on the blog,please,it isn`t important for me…

  29. @Leule: deci varsta ne coordoneaza parametrii relatiilor de prietenie? se-ntampkla sa nu mai poti fi prieten cu un individ de care nu te desparteai in copilarie?

    @Violeta Shalom: e clar ca trebuie sa ne ferim sa nu mai fim dezamagiti inca o data…dar putem preveni prima dezamagire? sa fim mai atenti? cel mai atent sunt pe o strada cu sens unic! 🙂

    @Luci Petre: bine ai venit! pertinente observatiile tale! nu trebuie ca dezamagirile sa afecteze marturia noastra. Asa e, doar ca e cam greu, nu?
    temai astept cu drag! apropo, noi suntem prieteni, nu? 🙂

    @dna Rodica Botan: chiar asa, noi insine ne dezamagim; cum spunea cineva „nu bag mana in foc nici pt mine!”. Deci, sa ne pazim sa fim noi consecventi si apoi sa avem pretentii.
    Prietenia cu lumea e periculoasa…si dezamageste „la sigur”!
    Ucenicii au fost prietenosi cu cei care s-au purtat bine cu ei, unii chiar au vrut sa coboare foc din cer. Erau si ei subiectivi, asemeni noua!

    @adi.D.: frumos citatul! asta mergea si la Aforismele inganduratilor! 🙂 te mai astept!

    @Sanda Zeic&: asa e, e dificil si sa pastram floarea delicata a prieteniei, dragostea rezolva totul si in cazul asta!

    @dna Elena Reinerth: e greu sa iertam complet, adica sa si uitam, sa lasam in urma dezamagirea. Si faptul ca devenim mai prudenti intr-o alta relatie, tocmai asta reflecta. Ca nu am uitat experienta dureroasa si ca nu mai vrem sa o repetam.

    Dar oare nu merita riscul de a fi vulnerabil intr-o relatie de prietenie??? – e o intrebare pt toti care citesc

    @CiprianMusat: nu cred ca putem pune moartea in randul dezamagirilor; a frustrarilor, poate, pt ca s-a interpus intre tine si acel prieten drag tie! Prieteniile descrise de tine merg mai bine in categoria amicitiilor. Pritenia implica mai mult, dar cat anume?

    @Camix: nu discutam decat discutabilul! 😀 🙂
    Tare interesant citatul, mai ales ca aveam si eu unul asemanator din Cioran, nu degeaba au fost si astia prieteni! 🙂 Da, avem in noi acel filon de tiran in relatii si vrem neaparat ca palaria noastra sa fie perfecta si pe capul prietenului. Uneori e bine, alteori e tragic. Echilibrul si consensul e definitoriu si in acest caz, nu-i asa?
    Eu am doar 2-3 prieteni-adevatrati: unul e in State, unul e in Salonta, iar celalalt e in „testari”! 😀 😀 😀 ca sa nu zic „in copasele lui Avraam!”..dar chiar daac vorbim rar si ne vedem f.f. rar, nu se schimba nimic in relatia noastra, fiecare cu drumul sau…

  30. În testări, Cipri? 🙂 faci un drive test? Sau să-i spunem trust test? În ce constau testele?

  31. Ciprian spuneai de „protejarea celuilalt”- aici eu vad un dublu sens.
    daca am vazut „ceva” iar el -prietenul ar trebui sa afle adevarul dar stiu ca nu este destul de puternic, sau ii aduce un prejudiciu atunci nu o fac ma rog ca intr-o zi sa descopere singur- sau, o fac cu orice riscuri – depinde totusi despre ce este vorba. Daca insa prietenul meu „are nevoie de un sut sa se trezeasca atunci…il ofer”fara nici o „protectie” ultima data cand am facut asta s-a dovedit a fi cel mai bun lucru pe care l-am facut in viata mea… dar nu intodeauna stiu sa discern si nu intodeauna fac ceea ce trebuie deaceea am nevoie de o gramada mare de intelepciune de la EL fara asta, nu poate fi nimic intre mine si prietena/nul meu.

  32. Oare au disparut ceva bloguri din dreapta?
    Sau ma insel?
    Tocmai m-a dezamagit o fiinta deosebit de valoroasa pe blog,asa ca…nu esti singur in durerea ta.
    ,,Cind nu-ti mai ramine nimic altceva decit Dumnezeu,vei descoperi ca…Dumnezeu iti este de ajuns…”

  33. http://www.roseinthedesert.wordpress.com un nou blog crestin 🙂

  34. @ ciprians . Da, varsta ar trebui sa insemne si experienta si intelepciune tot mai multa .

  35. Nu cu obligativitate,leu-paraleu,vezi Elihu,intelepciune de sus[de jos,da,poate,no comment].
    Am intilnit tineri intelepti si…oameni la …virsta frumoasa[nu se mai zice …in etate]…mai copilarosi[e un eufemism]

  36. @da, Camix, un drive test si nu oriunde, ci pe macadam! 😀

    @LIA: avem nevoie de intelepciune sa stim cand si unde sa dam sutul. Si sa fim prevazatori in caz de recul sau de efect-bumerang.

    @Leule, dreptate ai!

    @evol:/love 😀

  37. dDa ,si limba intoarsa e tot limba,asta nu se publica.
    Oricum ,intr-o societate cu susul in jos,intoarcerea limbii e solutia optima.
    Ca sa pricepem da`l fine a`l capo[nu…invers]
    Ca in postmodernism,totul e ok si evol si love[doar se tot bate moneda calpa pe der ,die ,das,hetero homo ,trans ,de zici ca sodoma si gomora is mici copii].
    Sa ne pazeasca Tatal de erezii,ca de himerele post modernismului ne feresc altii[blogerii,poate]

  38. Suntem evanghelici si de curand am lansat site-ul http://www.contracurentului.com pentru a-i ajuta pe gay-i care vor sa renunte la homosexualitate. Dorim sa stim daca sunteti de acord sa facem schimb de linkuri.

  39. sunt sigura ca exemplul de prietenie dintre Ionatan si David nu a fost pus in Biblie asa ca un fapt divers. Nu stiu cati sunt in stare de a intretine o relatie asemanatoare cu a celor doi, pentru ca asta presupune moarte fata de tine. Eu inca visez si sper ca o sa intalnesc un David sau un Ionatan

  40. O prietenie adevarata trebuie sa aibe condimentele dezamagirii, neintelegerii si probabil al tensiunilor relationale.

    Acum prietenia este un aspect complex, dar totusi la baza acesteia exsista sacrificiul suprem. Un prieten adevarat este o persoana de care sunt legat in viata. Fara prietenia acestuia nu as exsista, si asta referindu-ma la orice domeniul exsistent sub soare.

    Desigur, Cristos este Prietenul divin, dar aici pe pamant, unde locuiesc intre oameni, trebuie sa imi gasesc prieteni adevarati. Iar acestia nu se descopera, ci se cladesc printr-un proces progresiv al cunoasterii si increderii reciproc relationale.

    Cu stima si respect,
    Cosmin Pascu

    hmm, am revenit in lumea blogaritului 🙂

  41. @RoseInTheDesert: cred ca e usor sa fii David in aceasta relatie; mai greu, mult mai greu e sa fii Ionatan, nu crezi?

    @Cosmine, adevar graiesti@! dar de ce crezi ca unele prietenii rezista la tensiuni si dezamagiri, iar altele se naruiesc in faliment?
    sa fie interesul personal mai important si preferam sa nu pierdem, sa nu investim daca „nu-i sigur”?

  42. ->> Ciprian

    Problema este ca asteptam ca relatiile sa fie perfecte inaintea de a depune efortul necesar al cunoasterii si al aprecierii, al iubirii si al desavarsirii, spre care defapt crestinul este chemat sa-l atinga, si asta desigur, trebuie sa aibe loc in preajma relatiei divine.

    Traim, asa cum ai spus, intr-un secol in care placerile personale conduc valori si principii interpersonale, care cred ca s-au departat de valorile si principiile Biblice ale unei relatii de prietenie.

    Probabil trebuie sa ne reintoarcem sper lectiile Psalmistului, spre exemplul lui Osea, spre limbajul Cantarilor de dragoste reala (Cartea Cantarilor), si nu in ultimul rand, spre rationalul relatilor corecte (Epistolele lui Pavel). Defapt Scriptura se incheie cu o relatie de prietenie divina, in care observam ca Mirele este intr-o asteptare de ne descirs pentru Mireasa Sa.

    Aceasta metafora, prezentata mai sus, ma ajuta sa inteleg ca relatiile de prietenie, si oricare ar fi acestea, sunt eficiente doar daca sunt strecurate prin procesul progresiv al unei relatii, prin care si in care, doua persoanaje pronesc la drum pentru a cladi o viata impreuna. In aceasta calatorie abmele personaje vor descoperi lucruri minunate despre ei. Tot in aceasta relatie, acestia se vor combate, de parca ar fi intr-un razboi, cu lucruri de neinchipuit. Dar la finalul acestei lupte, acestia au inteles (sau inteleg) care este scopul unei relatii adevarate. Juramantul (Voi fi cu tine …) numai este doar o afirmatie, ci un adevar divin.
    Aici se opresc sau se sting majoritatea relaitiilor, si asta datorita faptului ca nu sunt in stare sa implineasca juramintele facute.

    Cu stima si respect,
    Cosmin Pascu

  43. Ce credeti? Trebuie facuta diferentierea, in privirea unei prietenii intre doua pesoane de credinte diferite? Adica: in ce masura putem fi adevarati prieteni, negandind lafel, neraportandu-ne (ambii) la Mantuitor? Este prietenia intre 2 pocaiti diferita de cea intre un pocait si un om din lume?

  44. Ciprian, cea mai frumoasa descriere a Prieteniei am gasit-o in „Cele patru iubiri” de C.S. Lewis. O recomand cu caldura. Cu fanatism chiar. 🙂

    p.s. nu am apucat sa citesc comentariile, sper ca nu s-a vorbit deja despre Lewis.

    Pax

  45. @ violeta shalom

    de , trebuie facuta diferentierea . si prieteniile sunt foarte diferite de la caz la caz .
    Cred ca totul tine de negociere , de tratate ( la nivelul nostru, a celor mici ) , de cum am stabilit , de un fel de contract .
    Cred ca poat fi contracte nu doar cele scrise . In viatza intalnim o gramada de contracte tacite , prin semne , simboluri . Si o serie de zambete bine plasate sau de gesturi la timp pot parafa un contract .
    Oamenii comunica si se mai inteleg si prin semne , atitudini , libajul trupului .
    Romanii le prefera pe acestea , nu sunt clari si fermi in aparentza ca si anglo-saxonii . La romani le plac subtilitatile , misterele , intr-un fel neclaritatile de aceea din CONTRACTELE cu romanii cel mai castigator de obicei iese cel mai intelept , sau mai viclean ( Amintiti-va de Iacov cu Laban .. a fost acolo si viclenie, si mister- misticism .. . si Dumnezeu pana la urma ) .
    Romanii ( mai mult cei din Sud si Moldova ) sunt mai artisti si spectaculosi , asa ca prefera contracte artistice cu teatrul , glumele de rigoare in consecinta .
    Romanul iti intinde minciuni in forma de glume si spectacol tocmai pentru a se putea scoate mai usor daca e prins .
    Romanul isi pune o gramada de semne si le asteapta dar totodata poate veni ceva ce sa anuleze toate semnele si sa conteze capital, facandu-l sa ia o noua decizie total opusa . Deci poate fi foarte nestatornic .

    Unul din pasajele cheie care-mi vine acum in minte este o vorba a Domnului Isus , ceva in genul ( din cum o spune reiese ca e GENERAL valabila , chiar daca si incontient ca multe dintre contractele tacite sau prin semne , mimica , atitudine prezentate mai sus ) : ” ” Pornesc 2 oameni la drum ( ma gandesc la orice drum, chiar si la propriu , fizic ) daca nu sunt intelesi mai dinainte ? ” ” .

    Si asta raspunde mai complet la ultima intrebare a ta . Da este foarte diferita , cu precizarea ca poti avea cu nepocaitii ceva , anumite avantaje , bucurii, trairi pe care nu le ai cu prietenii pocaiti-crestini . Si invers , poti avea ceva numai impreuna cu crestinii pe care nu le poti avea cu siguranta de la necrestin .

  46. leu,
    multumesc sincer pentru acest raspuns. Dar acum, din ultimul tau paragraf, se isca o noua intrebare…
    spui: „Si asta raspunde mai complet la ultima intrebare a ta . Da este foarte diferita , cu precizarea ca poti avea cu nepocaitii ceva , anumite avantaje , bucurii, trairi pe care nu le ai cu prietenii pocaiti-crestini .”
    Dar acel ceva, pe care spui ca-l poti avea doar cu nepocaitii, este din Dumnezeu? Si daca da, daca este din Dumnezeu, da-mi un exemplu de un astfel de „ceva”.

  47. Nu ma refer la ilegalitati sau lucruri necurate , trebuia sa lamuresc asta din prima . o sa mai fac greseli ca nici nu vorbesc nici nu scriu ca lumea ( nu sunt pc mele forte ) , dar incerc .

    Se stie ca mediul , anturajul , adunarile , comunitatile de crestini impun vrand nevrand si o anumita forma de ipocrizie .
    Ei bine chiar daca LUMEA , paganii impun au si ei ipocrizia lor chiar mai mare totusi impun o alta forma de ipocrizie ( care provine mai ales din diferentele culturale ) . Romania e majoritar ortodoxa , deci mai mult indreptata spre o Cultura Orientala( E si Sud inspecial ) , iar pocaitii tin mai mult de Vestul extrem ( SUA ) .

    Fie ca subiectii , prietenii posibili sunt constienti sau nu , vor sau nu , o sa beneficiezi de cel putin 2 feluri diferite de SINCERITATE .
    Anumite sinceritati , adevaruri , deschideri , informatii , lucruri care le afli la unii nu o sa le mai afli in alta parte .
    se poate , parerea mea .

    Nota : dupa mine nu toti ortodocsii sunt lumea sau pagani . Putini dintre ei chiar sunt ortod doar cu numele si nu cred in acele rituri si dogme ortodoxe si sunt chiar foarte crestini .

    Eu , personal , ma inteleg cel mai bine dupa crestini , nu chiar cu ateii atei ci cu libero-cugetatorii orientati mai mult sau mai putin spre Biblie .

  48. No, ca mai am de zis ceva .
    Cine este comod , sau vrea siguranta , sau ocupat sau suficient este recomandat sa stea cat mai bine protejat in adunare , pana i se schimba gandirea . Sa nu fie caldicel , ori ori .

    Dar cine vede deslusit ca vrea sa obtina si alt fel de a vedea viata si altfel de cultura poate sa incerce sa-si faca si prieteni dinafara .
    Multi frati pocaiti au ras , haha .. . ce cultura au romanii ?
    si le-am raspuns , stai frate doar cultura romana exista pe lume ? cauta la evrei , arabi , indieni , chinezi , rusi , jap etc …

    Cel mai bine ma inteleg cu ganditorii , existentialistii , filosofii care cauta sa dobandeasca o viziune universala , vesnica nu doar locala .

  49. Multam de raspuns, Leu.
    Nu-ti fa griji cum ai zis, ca „nu vorbesti nici nu scrii ca lumea”. Uneori Dumnezeu vorbeste prin tine. Uite, mie mi-a dat niste raspunsuri astfel! Multumesc Lui, si mersi mult tie 🙂

  50. pai , ca sa raspund la intrebarea ta… Astazi cel rau se lupta sa opreasca orice legatura frateasca ce ar putea duce prea Imparatia Cerurilor.

    Si ne-a inlocut prietenii cu televizorul, cu netul, cu multe altele..

  51. da as vrea sa va spun,ca este foarte greu cind esti tradat,si mai ales daca este un prieten adevarat ,dar mai greu este cind te raneste,propia ta sora de singe,dar trebuie sa mergem inainte,sa uitam si sa iertam,pentru ca si dumnezeu ne iearta pe noi de multe ori,si cum pretindem sa fim iertari ,daca noi nu iertam,vreau sa spun ca pe mine ma-u tradat cea mai buna prietena,si propia mea sora ,asa ca am decis sa nu mai cred in oameni decit in dumnezeu.

  52. imi pare rau, Mary! e f. dureroasa experienta ta, sper sa nu trecem niciunul prin ea! DUMNEZEU sa te intareasca!

  53. ITI multumesc pentru cuvintele tale ,ciprians si iti doresc din toata inima sa nu ai,nic-o data parte de o asa experienta,domnul sa fie cu voi toti,si duhul sfint sa va calauzeasca.

  54. Buna, as dori sa imi fac niste prieteni (prietene) din randul celor care cred in Dumnezeu. Eu am 29 de ani, si nu prea am prieteni, si adesea ma simt singura. Id-ul meu de mess este hln_mry.

  55. Buna ,laura numele meu este mary,si daca vrei sa ay o prietena intra pe adresa mea de mess.rohanmariana@yahoo.es


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: