Publicat de: ciprians | 19 10 08

Christian & non-christian

Se stie ca in Antiohia au fost numiti prima data crestini cei care urmau invataturile lui Isus Nazariteanul – despre care se sustinea ca este Fiul lui DUMNEZEU si, dupa ce a fost crucificat in zilele lui Pilat din Pont, a inviat a treia zi (dupa Scripturi) si S-a inaltat la Ceruri dupa 40 de zile.   Trebuia sa existe ceva ce-i deosebea de semenii lor, din moment ce au fost catalogati si prinsi toti sub aceasta denumire care a supravietuit trecerii veacurilor. Sa fi fost extremismul vieturii lor, pana la sacrificiul suprem?  Sa fi fost cerbicia cu care-si urmau principiile, chiar daca pareau paguboase?  Sa fi fost devotamentul pt cei apropiati, asemeni lor? Sau loialitatea, sinceritatea si constinciozitatea? Sa fi fost zambetul larg si cald in orice situatie? Sau  pacea care intrece orice pricepere, calmul si echilibrul emanat? Bucuria in Duhul Sfant? Ori toate astea si multe altele?

Crestinismul este religia cea mai lag raspandita, cu cei mai multi adepti.  Biblia este cea mai vanduta carte. Crezurile crestinismului au inspirat de-a lungul istoriei diverse constitutii statale si/sau rezolutii.  In ciuda criticilor, crestinimul a fost un promotor al civilizatiei europene, de la stiinta si pana la arte.

Ce s-a intamplat, oare, in decursul istoriei, de s-a ajuns  la inflatia, devalorizarea si diluarea termenului crestin/crestinism ? Cine si de ce este de vina?

Cand  suntem intrebati ce religie avem si raspundem „sunt crestin”, de ce trebuie sa supralicitam, raspunzand cu „sunt neoprotestant”, sau chiar cu „sunt pocait!” – ca sa epatam, sa bulversam? De ce nu e de-ajuns un simplu „sunt crestin”. De ce si-a pierdut crestinismul valoarea si puterea initiala, cand proclamarea lui, nu doar te izola de multime, dar chiar te aducea in pragul mortii?

Daca ar fi sa adaptam legea lui Murphy („numarul indivizlor este in crestere, dar cantitatea de inteligenta este constanta” 😀 ) la crestinism, am putea afirma ca numarul crestinilor este in crestere, doar ca cei veritabili sunt tot mai putin si ascunsi in „pesteri”, ca pe vremea lui Ilie. Calitatea vietii crestinului nu pare a mai fi o problema. Din contra, curentul care pare a veni si spre tara noastra, sustine ca nu trebuie sa-i bulversam, sa-i agresam pe cei din jur cu crezul nostru. Trebuie ca aceste crezuri sa le zidim in „pestera” launtricului, intimitatii noastre.

De aici si pana la metamorfozarea indemnului lui Augustin „iubeste-L pe DUMNEZEU si fa ceea ce vrei” in ” fa ceea ce vrei ca DUMNEZEU te iubeste!” nu e decat un minuscul pas. Asta ar putea fi o explicatie a „nivelarii”, a lipsei delimitarii clare dintre crestini si non-crestini. Prin non-crestini intelegem nu doar ateii, musulmanii si adeptii altor religii, ci si pe cei care traiesc langa noi, intr-o tara majoritar crestina, dar nu detin nimic – la nivel practic – din zestrea celor denumiti astfel pt prima data in Antiohia. I-am putea defini ca semi-crestini, crestini la nivel teoretic, crestini virtuali, dar fara ecou in viata curenta, fara seva si fara vana, fara curaj si fara dedicare.

Intr-un astfel de crestinism diluat ne balacim si ne taraim zilele. Intr-un crestinism pe care l-am facut maleabil, curtenitor, complezent, circumstantial, chiar relevant. Intr-un crestinism pe care – prin munca asidua –  l-am comutat de la linia altruismului spre cea a rapacitatii, de la cea a sacrificiului la cea a mercantilitatii, de la cea a sinceritatii si deschiderii la cea a mastilor, a superficialului  si a ipocriziei. Intr-un crestinism in care am facut tot ce se putea ca sa unim paradoxurile existentei…

Suntem constienti ca stacheta ridicata de primii crestini a ramas tot acolo? Ca nu exista alt termen de comparatie decat cei care au fost validati de DUMNEZEU si ca distantele dintre ei si noi se descriu in ani-lumina? Suntem constienti ca acest crestinism de tipul „toti o apa si-un pamant” pe care-l promovam nu ne va aduce izbavirea? Ca delimitarea flua, evanescenta  dintre crestini si non-crestini nu exista in Mintea lui DUMNEZEU? (Da, neghina convietuieste bine-merci cu graul, dar Scriptura ne invata ca va veni vremea in care va fi scoasa afara si arsa.)

Suntem constienti ca comportamentul nostru zilnic, deciziile pe care le luam, pot si e imperios necesar sa  contribuie la trasarea clara a acestei granite? Ca trebuie sa fim crestini intre non-crestini?

„pe voi insiva incercati-va daca sunteti in credinta. Pe voi insiva cercati-va. Nu recunoasteti voi ca Isus Hristos este in voi? Afara numai daca sunteti lepadati.” 2Corinteni13:5

Anunțuri

Responses

  1. in afara subiectului: rose4you e la http://liapoeme.blogspot.com/
    🙂

  2. Ai dreptate – din pacate.
    In curand n-o sa mai fie suficient nici termenul „pocait” ca sa transmitem o anume idee. Probabil va trebui sa inventam un al treilea…

  3. care crezi ca ar fi urmatorul, Dane? ca eu ma tot gandesc…

  4. Ei…tinand cont de faptul ca limbajul e chestie de conventie, o sa se inventeze ceva; conditia este ca toata lumea sa priceapa despre ce este vorba.
    La americani au sintagme de genul: crestini conservatori sau fundamentalisti…


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: