Publicat de: ciprians | 28 10 08

Dac-ar fi…

In seara aceasta, de la ora 18.00, la Catedrala  Sf.Mihail din Cluj-Napoca, a avut loc o slujba comemorativa a colegului meu, Tony Weber. Fiindca slujba s-a tinut in lb. maghiara, intuind doar – pe baza catorva boabe de maghiara care mi le-am gasit ratacite prin memorie – ca s-a citit din Evanghelia dupa Ioan cap.14, am gasit momentul, in solemnitatea catedralei, sa ma cobor in mine insumi si sa ma chestionez asupra lucrurilor importante din existenta mea.

Sunt intr-o faza a vietii in care am inteles ca, in afara de DUMNEZEU, nimeni nu ma ajuta la propasire, iar medicina e un domeniu care se potriveste foarte bine trend-ului romanesc contemporan: isi gasesc locul cei care au parinti cu nume si/sau bani, spagarii, impertinentii. Asa ca, eu neavand cele enumerate mai sus, tre’ sa ma zbat de doua ori mai mult pt a realiza cate ceva. In concluzie, am o viata agitata, am senzatia ca am intrat intr-un tavalug pe care cu greu il mai pot stapani, ca sunt intr-un carusel care se invarte crescendo, ca timpul se comprima. Vorbea cineva de curand intr-un Portret de generatie de viteza cu care se misca lucrurile in viata noastra, de parca, spun eu, s-ar fi modificat ceva la nivel celular in noi si oprirea din alergare, stationarea in realitate, ne-ar dobora, ne-ar ucide. Suntem setati sa alergam, sa agonisim, sa facem, sa dregem.

Daca acum 10 ani mi-ar fi spus cineva ca voi ajunge la acest stadiu de framantare, as fi zambit sugubat si l-as fi asigurat ca sunt prea infipt, prea constient de pericolele efervescentei existentei ca sa cad, ca sa cobor benevol pe scara spirituala. Pt ca, volens-nolens, exista  o fluctuatie, chiar o scadere a stabilitatii interioare cand toate se misca in jur, cand totul curge (panta rhei).

Si ma gandeam acum: dac-ar fi sa plec subit, asa cum a plecat Toni, el la 29 de ani, eu la 32 de ani, ce as lasa in urma? Ce regrete  as avea in momentul, in fractiunea Marii Treceri? Ce lucruri importante as lasa nefacute si cate insignifiante as fi dus la indeplinire cu incrancenare, ignorandu-le sau temporizandu-le pe primele? Ce ar fi meritat sa cultiv in mine si in cei apropiati si n-am facut-o, din varii motive? De ce as fi ales sa fi cultivat ceva ce sa nu stea in picioare in fata probei Judecatii LUI? Din orgoliu, din incapatanare, din ignoranta? …toate astea si efectele lor se estompeaza  in memoria multimii care ramane…. si atunci?

Dac-ar fi sa alegem ceva cu care sa ne mandrim ca ramane dupa noi,  care ar fi acela? Dac-ar fi sa trecem, ce flash am dori sa   avem in fata ochilor,  cu cine sau cu ce in minte  am dori sa ne dam ultima suflare?

Ma gandeam la Toni care a facut un infarct extins, a intrat in stop cardio-respirator, si chiar daca a  fost resuscitat, a ramas in coma profunda. La cine sau la ce s-o fi gandit chiar atunci? Ce regrete avea la 29 de ani? Incerc sa ma gandesc la mine, cel de 29 de ani; imi pare rau, dar nu reausesc sa ma transpun in pielea mea de acu’ trei ani….

Dac-ar fi sa plecam acum, ce regrete am avea? ca n-am terminat de lecturat postarea?   😀    Sper ca nu!!! sper ca exista ceva mai important in vietile noastre – cel putin a unora –  decat elucubratiile virtuale ale unor minti neimplinite  😀   .  Ce am lasa nefacut si ce nu s-ar putea infaptui fara noi?

Oare toate aceste intrebari si raspunsurile aferente, nu arata ceva din aberantul comportamentului si caracterului nostru?

Eu cred ca da! si poate fi un promotor al schimbarii…dac-ar fi sa fie!  🙂

Iata de ce consider ca o slujba romano-catolica in lb maghiara poate avea efect pozitiv, constructiv!

…si iata ce as lasa eu in urma! – fotografie inserata la insistentele unei vizitatoare insistenta  🙂

Anunțuri

Responses

  1. un ingeras 🙂
    not bad… not bad…

  2. Minunata poza…si un motiv categoric sa-ti infingi inca odata calciiele obosite si sa te ridici drept si puternic sus…Sa fii doar asa cum ai vrea sa te vada fetita ta…si incearca sa faci lumea in care o sa traiasca ea un pic mai buna…macar in jurul ei.

    Uitindu-ma in urma singurul regret il am este ca nu mi-am petrecut mai mult timp cu fetele mele si mai putin la munca.

    Acu doua zile am luat timp liber de la munca toate trei sa avem un „mental day”…si sa colindam aceleasi storuri unde mergeam cind erau ele mici…daca vrei sa vezi pozele…sint pe blogul meu…
    Creaza amintiri…sint mai de pret ca tot aurul din lume…si nu le pierzi cind economia merge prost!!!

  3. 🙂 nici dvs nu duceti lipsa, fr. Aurele!

    @pe ganduri: multumesc pt frumoasele ganduri! care e adresa blogului unde sunt pozele?

  4. Il ai pe blogul tau…Rodica Botan…

  5. O scumpete de fetita! Domnul sa o binecuvinteze impreuna cu familia ei.
    Nici o alta realizare in viata nu se poate compara cu ea.

  6. iti dau cabinatul meu,colega,don`t wory,be happy

  7. frustrarea ucide
    smile,my friend
    tomorow it`l be worse…

  8. Sa ii ajungi din urma pe cei ce lasa triplu de ce lasi tu[si dulcineea,no offense]
    In urma posteritatii
    Sau efemeritatii
    Cititoarea stie ca emotiile sint de 1000 de ori mai puternice decit gindirea rationala
    Seara,cind pic pe arie,vreau chipsoare de copii
    Nu,teologia TETRACAPILOTOMIEI ,sau alte multileme colorate
    Pic de somn,E OK,salutari maiestatii sale,princess Rebeca
    da`admir piticuta
    cine stie,cipri,ionatan…beniamin…rebeca…daca eliezer bloguieste…God knows

  9. ,,SINGURA ARMA DE APARARE IMPOTRIVA MORTII e Dragostea”


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: