Un an de blogosfera

Implinesc un an de blogosfera; vazui cum isi facura unii si altii evaluarea: unii mai bine, altii mai frumos  🙂   Nu vreau sa-mi fac  evaluarea, cel putin nu in public. Ce am observat la nivelul blogosferei evanghelice – si eu m-am incadrat in curent – e ca s-au succedat  doua etape: era dominata de Patratosu’, in care eram toti fascinati de blogul lui si de atmosfera creata in jurul lui;  eu m-am initiat in blogosfera dupa ce am citit un interviu al lui Badilita in care vorbea laudativ la adresa lui Marius, am dat search pe google si am ajuns pe blogul lui, lansand primul comentariu – undeva prin septembrie-octombrie anul trecut.  Si apoi, dupa tot felul de momente controversate – care au creeat  tot felul de stari si interpretari in sanul tezaurului de crezuri si opinii ale evanghelicilor de pretuntindeni – a venit si era post-Patratosu’, dominata de cativa  mai acatari…carora le dorim la mai mare!

Implinesc un an de blogosfera intr-un moment nu tocmai fast al existentei mele. Implinesc un an de blogosfera la cateva zile dupa ce am facut prima constatare de deces si actele aferente, intr-o garda la Ambulanta: e usor a vorbi despre finitudine, despre moarte – ca si concept filosofic, si cu totul altceva sa fii cel care efectuezi constatarea legala a decesului cuiva care a fost sotie, mama, etc…as vrea sa va expun prin ce am trecut (si nu ma consider un tip sensibil!), dar am inteles ca fiecare percepe, proceseaza si intelege fiecare  aspect al existentei in nota/cheia proprie. E greu sa ne acordam, chiar daca in aparenta sustinem ca o facem.

E interesant sa ai blog, sa „existi” si intr-un alt spatiu, sa lasi ceva in urma – si in acest ceva intra o gramada de chestii care nu si-ar gasi nicicand si niciunde corespondent in lumea  literelor.  Merita sau nu?

Imi plac cateva bloguri, nu fac nominalizari; imi displac alti bloggeri (pt infatuare, autosuficienta, prost-gust, veleitati, nepotisme), dar per ansamblu, consider ca blogosfera evanghelica are un rost si oarecare consistenta, dar cred  ca e puerila, ca are nevoie de timp pt a se decanta, a se aseza. Pt a se acorda…daca asta e posibil.

Am avut cateva conflicte de-a lungul acestui an, dar am si incropit  relatii pe care, altfel, n-as fi reusit. Mi-am propus sa fac mai multe, iar acest an m-a ajutat sa invat sa nu-mi mai propun atatea…si nici sa nu mai astept atatea de la altii.

Cam atat…. Sarbatori fericite impreuna cu ISUS HRISTOS!