Jenibile

Jenibil reprezinta sumarea starii de penibilitate cu cea de jena extrema.

De exemplu, n-am putut sa inteleg niciodata  cum pot dormi unii in adunare, in Prezenta lui Dumnezeu!

am sa va prezint doua faze jenibile, din folclorul baptist si nu numai! Sunt sigur ca stiti si voi, asa ca va astept sa ne amuzam impreuna si sa tragem invataminte! Luati-va  libertatea sa prezentati si voi astfel de „faze”.  Poate vom reusi sa mai „curatam”  cate ceva…

Un frate de la tara, inainte de ’89 – cand se facea economie de electricitate,  la o seara  de rugaciune de peste saptamana, a adormit in timpul rugaciunii (interminabile, pare-se); curentul eletric a fost oprit (si lumina, de-asemenea), iar cand fratele s-a trezit brusc din somn, a strigat ingrozit: „rugati-va, fratilor, pt mine, ca mi-a luat DOMNUL vederea!”

Intamplarea precedenta circula in cercurile evanghelice, nu stiu cat e de adevarata, dra sigur exista un sambure de adevar. Eu insumi am auzit sforaituri in biserica, si capete cazute incetuc in piept si inaltate brusc la un sunet mai tare.  😀  Urmatoarea o stiu de la un frate care spunea ca e adevarata, numindu-l si pe patit (acum vreo 10 ani mi-a povestit-o, atunci nu-mi spunea nimic numele, de fapt nici acum, ca l-am uitat 😀 ):

La o ora de rugaciune de la tara, pe vremea cand oamenii mai aveau decenta sa ingenuncheze, un frate de la amvon, adica cel cu  indemnurile pt rugaciune, in timp ce fratii bine-motivati se rugau, a binevoit sa-si introduca – din plictis, probabil, la baptisti prea monotone-s rugaciunile, asa au fost/ asa sunt inca! – degetul aratator intr-o gaura dintr-o scandura a podiumului amvonului.  Blestem ? sau binecuvantare? nu l-a mai putut scoate si a prelungit momentele de rugaciune si cu partea fratilor,  si cu partea „sororilor”, si cu cea a celor de la cor si fanfara, si cu partea celor de la balcon (eventual din anexe?!).  Pana la urma, a trebuit sa vina cineva cu   „ustensile”  si sa-i scoata degetul afara. Merita sa i-l sectioneze, nu credeti???  😀

Si una de final, destul de recenta,  din rugaciunea unei „sorori” care nu mai este printre noi: „Tata din Ceruri, asculta-ne, ca Tu esti mama noastra!”

Va astept cu completari!