Incredibil si terifiant – episodul 2

S-a intors lumea cu susu’-n jos, asta e clar! ce dovezi ar mai trebui sa cerem in momentul in care un tata este prins in flagrant incercand sa-si vanda proprii copii unor traficanti de organe ?! Puteti citi aici . Biblia vorbeste despre dragostea care se va raci in vremurile din urma, dar e formulare generica, parca nu spunea nimic de dragostea parinteasca. De fapt, vorbeste de oameni fara dragoste fireasca, iar dragostea parinteasca  e, intradevar, fireasca, normala, fiziologica ( o au si animalele, pare-mi-se) si subinteleasa.

Ce impact mai poate avea un discurs teologic sau filosofic, moralizator sau  etic-edificator asupra unei societati in care mercantilismul grosolan si avaritia animalica ale unor indivizi venali si verosi  trec peste barierele normalitatii, rup tiparele obisnuitului, aruncandu-ne in tenebrele unui cvasi-Ev Mediu, prin apucaturi sclavagiste,  incestuoase, canibalice?  Ce antropologie ar putea defini si incadra omul-momentului intr-un stop-cadru al istoriei devenirii fiintei umane?

Filosofia se poate face numai cu burta plina, departe de problemele telurice, in ambianta placuta si senina a unor Academii si Lyceum-uri, segregati si izolati de suferinta si durere?

Duminica, in garda, am intrat in casa – si aici sunt f. indulgent cu termenul – unor conationali rromi: ea, mama unei fetite de 1 an, avea 17 ani, ea insasi o fetita aruncata-n viata prematur (si nu ma iau dupa datinile lor, ci dupa debusolarea si neindemanarea cu care-si  „manevra”  odrasla, cu ochii  goi de pricepere si cu gesturi dezlanate); iar el, sotul  – mai ca-mi putea fi mie tata, dupa aspectul exterior, c-o  mustata „pe oala” bogata, asezata sub o cautatura autoritara, care scana tot ce faceam. Lasand la o parte ca mama era desculta pe   betonul murdar, ca era o mizerie de nedescris, ca fetita de 1 an era cu „mucii-n gura”  (iertata-mi fie expresia!) si hranita cu parizer  de aspect cam indoielnic, n-am putut sa raman „rece” cand am vazut pachetul de tigari  „Marlboro”   aruncat cu nonsalanta pe masa cu musama unsuroasa de mizerie.  Am zgaltiit-o, la figurat -bien sur – pe fatuca-mama, incercand s-o responsabilizez in a fi parinte. Chiar daca am rezolvat cazul, am iesit amarat din acel bordei, fara a avea cea mai mica siguranta ca  acea fatuca m-a inteles si ca va aplica ceva din sfaturile mele. E prea pregnanta traditia si modalitatea in care a crescut ( si inca mai creste) in mintiuca ei ca sa schimbe ceva…sau sa doreasca sa schimbe ceva.

Ce diferenta e intre a vinde un copil traficantilor de organe si a-l creste prost, in mizerie, neglijent?  Sau a-l parasi pt a pleca la cules de capsuni, etc ?

In fond, nu suntem cu totii vinovati de divortul dintre aspectele  vietii cotidiane si  conceptele filosofice si morale pe care le sustinem?  sau n-au fost nicicand  macar logodite?

„…nu urmarim sa stim ce este virtutea, ci sa stim cum sa devenim virtuosi”   Aristotel –  Etica Nicomahica