Publicat de: ciprians | 8 05 11

Experienta mea la UEO

La rubrica About am scris ca am facut un an jumate’ la UEO la sectia Teologie Pastorala Fara Frecventa.

Pt neinitiati: UEO= Universitatea Emanuel Oradea. Emanuel nu este numele unui personaj important autohton (pt cei care faceti paralele deja in mintea dvs cu Universitatea Dragan sau Spiru Haret ..mai toate universitatile si-au luat numele unor personalitati) si (cred ca) nici nu a fost o optiune ultima pt ca celelalte nume au fost luate, ci cred ca intrunea crezul si idealul celor care au pornit impreuna prin anii ’90 (sau poate chiar inainte) spre a  inalta o scoala teologica evanghelica de valoare academica: DUMNEZEU este cu noi! Daca este adevarat sau nu, nu sunt eu indrituit sa judec…

Au mai scris si unii si altii despre experienta lor la UEO.  Se fac mai bine de 10 ani de cand am sustinut examenul de admitere si interviul eliminatoriu, asa ca ma grabesc sa-mi expun  experienta pana nu se prescriu faptele.

Cum am ajuns la UEO?

E. B., care mi-a fost pastor la Tinaud, ii indemna pe parintii din biserica sa-si dea copiii la facultate si in special la Institut (vorbesc de anii de dupa revolutie,  pe vremea aceea era inca institut), ceea ce a provocat ridicarea unui val important numeric de studenti din biserica si din zona . As fi incercat sa sustin admiterea acolo, dar in anul 1995 cand am intrat la Medicina, erau deja la institut persoane pe care le cunosteam din generatiile anterioare care facusera profesionala si seralul si devenisera studenti emeriti fara mari probleme. Asta m-a facut sa-mi pun un mare semn de intrebare aupra valorii academice a scolii si sa merg la Cluj.

La Cluj, am avut si bune si rele. M-au surprins neplacut nepotismul si subiectivismul. Prin 1998 am hotarat sa abandonez medicina si sa ma intorc la dragostea mea: teologia/filosofia. Vorbesc cu E. B., care era deja decan al Facultatii de Teologie; el imi recomanda sa termin medicina si sa fac in paralel Teologia la Fara Frecventa. Era undeva prin Octombrie 1998, deja incepuse anul universitar si urmatoarea admitere la FF era abia peste 2 ani, in 2000.

Zis si facut. In anul 2000 m-am inscris si am sustinut admiterea la Teologie Pastorala sectia FF. Intram in ultimul an la Medicina la Cluj.

Intram la UEO cu  mari sperante, fiind dezamagit de sistemul academic „lumesc” (folosesc acest termen din limbajul de lemn evanghelic tocmai ca sa subliniez diferenta pe care  asteptam sa o gasesc aici), speram ca   aici sa-mi gasesc locul/semnificatia si implinirea.

Impresii generale

Am intrat prima data in curtea campusului si mi s-a parut ca sunt la un targ auto. Impresia aceasta am avut-o pana am parasit definitiv UEO. Gandul care mi-a venit in minte  ” oare si ISUS HRISTOS, cel a carui pilda o urmam, umbla cu trasura?”

 Toata lumea vorbea de fratele P.Big Brother cum i-am zis eu mai apoi – a carui prezenta o intuiam cu totii, prezenta lui era insa extrasenzoriala pentru ca nu l-am vazut la nici un curs, nu-l vedeam prin campus, dar numele lui  inducea o stare de frica si cutremurare care ne transpunea intr-o lume orwelliana.

Toti studentii sperau sa-si continue studiile „dincolo” si nu se  refereau la vesnicie , ci la State sau UK, care devenisera El-Dorado. Devenise o obsesie hranita de cadrele pedagogice care calatoreau atat de  frecvent de parca eram in  Star Trek – nici daca se teleportau nu erau plecati asa de des.

Studentii de la FF erau majoritatea lucratori cu Evanghelia care aveau nevoie de-o diploma din diverse motive. Cele mai multe meschine si frivole, dar cine sunt eu sa judec? Cand zic lucrator surprind prin aceasta formulare si aspectul simplu si simplist al pregatirii lor.

Bun, puteam sa trec peste asta, mai ales ca se straduiau din greu sa faca fata. Si asta era deja un merit care-i califica. Aveam, totusi,  impresia ca UEO e si o institutie caritabila menita sa faciliteze obtinerea unor diplome pentru unii (pana atunci pt ei obtinerea unei diplome universitare era  Fata Morgana), iar pentru altii deschiderea unor traiecte spre „dincolo”.

Atmosfera din campus, scapata de urechi sensibile si ochi plini de curiozitate, devenea o atmosfera cereasca, cu o partasie frateasca  care mi-a lipsit mai apoi. Daca am regretat pt ceva UEO, a fost pt ca de fiecare data imi umpleam bateriile vietii spirituale prin discutiile, partasia si rugaciunea cu colegii mei. Daca scopul UEO a fost si acesta, si numai pt atat si se merita sa petreci macar un an jumate acolo.

Cadrele pedagogice

Le numesc asa pt ca eram obisnuit de la Cluj ca un profesor sau conferentiar universitar sa aiba in spate ani si ani de zile de predat. Plus ca nu stiu exact cati dintre cei care sustineau cursurile pt noi aveau titluri universitare, cred ca numai Big Brother si I. B.

  • Asa nu:
  1. Big Brother pe care nu l-am vazut la fata decat cand l-am cautat eu (am sa povestesc mai incolo despre asta). N-a fost la nici un curs in perioada de 1 an jumate pe care am petrecut-o la UEO.
  2. I.  B. care a avut un curs comasat  despre Istoria Baptistilor; a fost o experienta neagra, vorbind despre cat de rai sunt toti inafara de baptisti, in special penticostalii, cat rau a vrut sa-i faca lui nu stiu ce indivizi, de cum mergeau cu trenul la intalniri de tineret. Jenibil de-a dreptul.
  3. D. H. – un tip cu carisma, daca putem numi carisma miscarea felinelor in urmarirea prazii. De cate ori vorbeam cu el, imi transmitea o stare de agitatie lautrica, de parca as fi interogat de Gestapo. Probabil ca in ajutorul sau veneau atat aspectul fizic  pe care i-l asimilam celor din SS si in special lui Himmler, cat si povestile (de groaza) care circulau pe seama lui (vezi  intrebarile legate de viata intima, urmaritul pe gaura cheii)
  4. I. T. (care imi era in acea perioada pastor la Tinaud) venea sa-l completeze pe D. H. in ceea ce priveste discutiile pasnice care ridicau totusi parul pe spatele oricarui interlocutor din campus (din aceleasi motive)
  5. O. H. care era preparator la un curs de Noul Testament (titular era cineva din State) si abia putea lega 2-3 cuvinte.
  6. I. S. – care preda, cred, Misiologie. Incredibil cata nesiguranta transmitea acest om
  • Asa da
  1. C. S. care, desi nu interactiona cu noi, era foarte precis si clar in ceea ce transmitea. Si trebuia sa suplineasca nostalgia lui Big Brother pe care-l asteptam in van cu totii. Dar a reusit sa-l suplineasca cu brio.
  2. M.C. (si era acum 10 ani), volubil, deschis, colocvial. Dar si pregatit. Il percepeam cu totii un pic batos , am aflat mai apoi ca era Patratos, si ca nu e un defect, ci un fel de a fi. S-a purtat de-a dreptul cavaleresc cu mine, lasandu-ma sa sustin examenul de greaca in biroul sau, avand restanta prin neprezentare (fiind in ultimul an la medicina, am avut cateva examene amanate)
  3. Alex N. – un personaj insolit. Nu stiam ce hram poarta, dar stiam cu totii ca nu poate face parte din politia secreta. Avea tot timpul o carte  cu el din care citea nestingherit cat ne dadea ceva de lucru. A fost primul care m-a intrebat ce caut eu acolo, facand medicina la Cluj. Am inteles deplin substratul intrebarii lui, citind,  tot la diferenta de 10 ani, impresiile sale pe baza experientelor sale pedagogice  in sistemul evanghelic de invatamant superior (superior raportat la ce???)
  4. T. B., care a fost primul care m-a luat in serios. Am sa vorbesc despre asta mai incolo.
  5. I. T. care, daca aveai o problema care nu se ridica la rangul de suspiciune de sabotaj la adresa stabilitatii stabilimentului, era foarte deschis si echilibrat in sfaturi. Plus ca eu l-am admirat intotdeauna pt felul in care si-a crescut copiii, amandoi exemple de smerenie si curatie
  6.  Secretara Anca T. de la sectia Teologie care era de o caldura si de un echilibru pur-si-simplu transmisibile, contagioase
  • De-a dreptul malefic: pedagogul-sef care dupa ce m-a mustruluit ca la carte – probabil pt a ma pedepsi ca am intarziat de la Cluj – m-a pus sa-mi caut singur un pat in tot campusul (imens pt neinitiati), iar cand l-am gasit cu ajutorul E. T., a refuzat sa-mi schimbe  lenjeria de pat. In conditiile in care i-am explicat situatia mea, ce fac la Cluj, etc

(Va urma)

Anunțuri

Responses

  1. Nu e decît butonul de Like…

    Mi-ar fi trebuit încă 3-4 butoane, diferite, pentru a exprima, cît de cît, duiumul de (re)sentimente care m-au năpădit citind aceste rînduri.

    Din nefericire, exemplele din lista „Așa da” nu pot echilibra exemplele din lista „Așa nu”.

  2. […] o voce – inedită, cel puțin pentru mine -, cea a lui Ciprian Sturz, se alătură unor nume sonore, care au adus, de-a lungul anilor, critici sistemului emanuelist, […]

  3. ei, n-am aspirat niciodata la o functie politica sau in executiv. daca exista vreun incident il asiguram pe cel in cauza ca nu vor exista urmari. poate ca exista cineva care sa spuna ca a fost defavorizat la nota, nu poti fi 100% obiectiv. dar cine n-a stiut a picat, nu cine n-a fost „disciplinat” a picat…

    mitica era ciudat, in ă uei, avea un fix: probelema de disciplina a studentului era o problema spirituala, ca atare se afla sub iminenta focului gheenei boşilor institutiei.

    robert a fost urmatorul pedagog. mai faceam si noi de serviciu peste noapte, exact ca la cazarma.

    • Cred ca timpul a cam aratat in ce barca ati navigat. Daca ati fi fost „strans-colaborator” al sistemului probabil alta v-ar fi fost situatia acum. Vorba ceia „multi chemati, putini alesi!”

  4. Ciprian, ard și eu de curiozitate, de cîteva ore: De ce tocmai acum te-ai hotărît să scrii aceste chestiuni?

    • De un lucru te asigur, Alin, n-are nimic de-a face cu evenimentele ce vor urma! Viata ar fi prea simpla daca n-ar fi asa complicata… 😉

  5. Foarte interesant, Ciprian. Parcă ţi-ai schimbat şi stilul. Ai pierdut perfectul simplu pe drum, de exemplu… :), ceea ce nu e rău deloc. O întrebare: de ce acum? de ce nu mai demult? Au fost necesari toţi aceşti ani ca să te detaşezi suficient de personaje sau situaţii, pentru a-ţi scrie memoriile? Oricum, mă bucur să te citesc din nou. Felicitări.

    • Il mai voi prefectul simplu; am prins ceva comentarii de-ale tale la A.Dama si ma simtii cu musca pe caciula, dar m-a durut la basca 😀 , vorba unui coleg de breasla iesean.
      Cat despre intrebari, teoria conspiratiei si increngaturile a la Pavel Corut nu ma caracterizeaza. Amu avui vreme si-mi fuse teama sa nu uit 🙂

      • Nu, nu m-am gîndit la ceva rău. Nevoia de confesiune publică apare uneori fără legătură cu ceea ce se petrece în lume la un moment dat. De-asta te-am şi felicitat, pentru deschiderea ta sinceră, necomandată de cineva anume. Îţi dai seama că ceea ce scrii tu reprezintă noutăţi absolute pentru mine. E ca şi cum aş citi evocările lui Canetti despre lumea vieneză interbelică, traversînd dintr-o uimire în alta. Turismul de care vorbeşti, de exemplu, l-ai surprins în doar cîteva cuvinte, cu maliţiozitate, dar şi cu mult spirit.

  6. […] scrie ce scrie pe mormîntul lui Weiss… (mariuscruceru.ro) 25. Paraziții (lascaupetru) 29. Experienta mea la UEO (ciprians) 30. Frumuseţea căsniciei creştine. (crestintotal.ro) 32. Ciprian Sturz: Experiența […]


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: