Publicat de: ciprians | 25 09 11

Suntem unii mai speciali decat ceilalti?

Ma-ntreb din ce in ce mai des daca mai exista o descoperire dumnezeiasca in completarea Scripturilor, daca Revelatia scrisa a fost ajustata si adaugita. Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creanga, dar eu ma trezesc din ce in ce mai des  depasit de felul in care este transpus  in practica curenta crestinismul (ca sa nu zic pocainta, ca voi fi creditat  de unii – care sunt  la un alt  nivel spiritual –  ca fiind bigot cu limba de lemn) pe care-l reclamam ca avandu-si radacina in invataturile lui HRISTOS ISUS si a ucenicilor Lui.

Avem tot felul de organizatii si miscari de ajutorare, avem misiuni de evanghelizare cu raza scurta si lunga de actiune, detinem o intreaga armata de planuri riguroase si bune intentii. Avem tot ce ne trebuie ca ne calificam individual si in masa pt Imparatie.

Suntem mai speciali decat ceilalti ? Intrati intr-o biserica evanghelica intr-o zi de Sarbatoare a Roadelor (ca tot e sezonul) si va veti convinge! Asta daca mai este necesar. Dar, va rog frumos, ramaneti pana la “spargerea targului” din curtea adunarii si trageti cu urechea la small-talk-urile de-acolo si veti descoperi cat suntem de deosebiti, cum ne muncim sa tragem clar o linie de demarcare intre noi si cei pe care-i desfiintam cu delicatete si diplomatie.

Vreti sa intrati mai adanc  in aceasta cautare? Luati parte la intalniri degajate  (gen agape, pranzuri duminicale) ale liderilor * si veti afla cate luna-s si-n stele despre unii si altii, si daca « aveti noroc »  😀   veti mai afla si vorbe de duh ale unor varfuri si mai speciale ale lumii noastre evanghelice. Astfel, foarte de curand, am aflat o cugetare a unuia dintre cei care se plimba c-un mijloc de transport pe care ISUS sigur l-ar fi refuzat fiind prea special si pe care-l parcheaza anapoda (de parca ar fi singurul!) ; cugetarea spune, cica « din cand in cand, paduchele iese in frunte ! ». Din orice carare (pe stanga sau dreapta) o iei, tot injositor este rezultatul. Unii dintre noi suntem asemanati cu paduchii in comparatie cu fratii mai speciali .

[* tre’  sa recunosc ca intotdeauna mi-a displacut ce-a devenit la noi conceptul de lider spiritual : 50%  dintre noi sunt lideri, iar restul isi doresc sa devina cu price pret (« frate, el e lider la noi in Biserica ! »  so what ? este el mai special ?  se pare ca da, chiar daca directivele de SUS spun altceva : ceva legat de smerenie….dar parca totul e in ceata, nu-i asa ?)]

Eu n-am crescut intr-o familie de evanghelici neaosi si n-am cultura meselor duminicale cu invitati de soi si cu altii surpriza. Dar am participat la cateva (acasa sau in deplasare) si n-am iesit din ele intotdeauna numai imbuibat  de bucate alese, ci si cu un gust amar (nu, nu cred ca era din cauza colecistului   😀  )  in urma discutiilor la care am participat. Mai mult pasiv pt ca si eu ma simt mai special, iar ceilalti sunt de-acord : ma considera fie dificil, fie prea-serios  😀

Am vrut sa scriu o postare – e in faza de ciorna inca – « De ce nu m-a interesat Congresul » , dar nu-si mai are rostul, sunt prea multe interferente cu cea de fata. Plus ca Congresul a fost plin-ochi de lideri de tot soiul.

Dupa ce am scris postarile cu UEO am fost acuzat ca fac jocurile nu-stiu-cui. Fac jocurile Cuiva, e drept, dar ar trebui ca toti sa-I facem jocul. Nu inteleg de ce regulile acestui joc devin laxe, interpretabile, labile. Nu citim toti aceleasi Scripturi ? Nu ascultam toti aceleasi indemnuri si porunci ? Nu avem toti acelasi LIDER ?

Daca raspunsul este DA, cum se face ca unii suntem mai speciali decat ceilalti ? Cine ne-a facut mai speciali pe unii, pt ca EL s-a coborat la spalarea picioarelor fratilor Lui ! Cine ne ingaduie sa vorbim si sa scriem in halul in care o facem ? Cele mai accesate bloguri si postari sunt cele in care se arunca-n ringul disputelor cuvinte grele ! Unii dintre noi se cred mai speciali daca-si incoarda muschii intelectului si-si expun conceptiile cu desconsiderare si malitiozitate. De cand a devenit mai special sa-l citesti si sa-l citezi pe Plesu cu pretiozitate, decat sa-i acceptam pe ceilalti cu slabiciunile lor ?

M-am tot muncit sa-l inteleg pe Pavel care s-a dat lovit cu neputinciosii si slabit cu cei slabi. A renuntat la unele si la altele pt a nu fi pricina de poticnire pt ceilalti, pt ceilalti mai putin speciali, daca ar fi sa folosim terminologia de pana acum . Pentru noi e mai cool si mai en vogue sa fim piatra de poticnire pt altii. Ce treaba avem noi daca el, fratele e slab ? . Ne amutim launtricul cu : ce sa fac eu daca-i fraier ?

Uneori ajungem chiar sa punem la indoiala existenta lui DUMNEZEU vazand sau auzind despre comportamentul unora mai speciali dintre noi. Cunoastem cu totii exemple de lideri (eu am doua exemple concrete care m-au facut sa ma gandesc insistent la  ce-a facut Fineas in vechime) care au trait intr-o mizera  duplicitate pt ani de zile, crezandu-se mai speciali decat Insusi Liderul lor ! Cum altfel va puteti explica obraznicia si nonsalanta slujirii lor in tot acel timp ? N-aveau acelasi DUMNEZEU  Sfant si Drept ?

Ne consideram  mai speciali, asta e clar !  Dar ce sa facem sa revenim la normalitatea ceruta de Scripturi ?

Anunțuri

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: