Publicat de: ciprians | 5 10 11

Pe muchie

Nu mi-am prea facut un obicei din a dezbate pe blog filmele vizionate (cu toate ca sunt un cinefil un pic prea patimas); am  mai comentat la Ted Pop pe vremea cand avea un blog dedicat cinematografiei, si am fost incantat cand am mai gasit referiri la cinematografie pe la Camix si recent pe Crestin total.

Filmul  care mi-a dat de gandit nu de multa vreme ne aseaza pe noi, privitorii, la limita dintre lege si har, la granita dintre libertate si nebunie, dintre canon  si dezordine, dintre iubirea totala dispusa la orice sacrificiu si iubirea fireasca,  claustrata de egoism , viciata de ambitie si posesiune. Privind la cele ce se desfasoara pe ecran, la istoria protagonistilor,  ne trezim stand pe cornisa dintre o viata eliberata de orice crez si contrangere morala si o viata condusa de scopuri precise si principii nobile.  Pe de o parte, ni se afiseaza o viata boema si un piculet frivola – tipic americanului de rand  😉 , iar pe de alta parte, o viata ordonata , rigida, frizand disciplina spartana.

Avem de-a face cu un manager de hotel agnostic , cartezian si epicurian (pe numele lui, Gavin), precum si cu un crestin evanghelic (Joe) stoic pana-n oase, hotarat pana la fanatism, credincios pana la nori.

Foarte savuros si instructiv dialogul dintre cei doi : scopul era demostrarea existentei lui DUMNEZEU si propovaduirea mantuirii numai prin Jertfa DOMNULUI ISUS (precum si fortarea acceptarii ei). Instructiv daca vreti sa vedeti cum se poate esua in   « évanghelizarea  personala »  prin intransigenta si superioritate tipica noua, protestantilor. Esec in ciuda expunerii clare a celor 4 legi spirituale cu care ne-am invatat deja (eu cu Alege Viata, voi – cine stie ?).

Binenteles ca dezbaterea ramane in suspans pt noi, privitorii (pt Gavin se incheiase si-l durea in cot, iar pt Joe trecuse in teritoriu rugaciunii si mijlocirii), pana cand  Femeia isi intra si ea cu adevarat in rol. Intelegem  ca Femeia a fost de fapt motivatia dezbaterii,  DUMNEZEU era numai un pretext  al desfasurarii  masculinitatii .

Cand lucruri nepotrivite si iremediabile se consuma, tabloul se schimba dramatic : Joe, credincios pana la fanatism, iubitor pana la patima dementa il constrange pe Gavin, omul amoral si imoral, omul fara crezuri pt ca nu avea in ce sa creada decat in Carpe diem !,  sa faca o alegere capitala, decisiva.

Daca ar fi sa ne asemanam cu Origen (dar nu ne lipsesc anumite parti ale corpului, ba din contra   😀  ) am putea alegoriza in voie, Joe devenind Dusmanul si Ispititorul, iar Gavin devine in ultima instanta, Biruitorul – spre perplexitatea tuturor  si a noastra in rand cu ei  🙂 .  Iar Shana, Femeia si/sau Mireasa, ca dintotdeauna, ramane marul discordiei, dar avand meritul de a conferi  echilibru launtric succesiv, cand lui Joe, cand lui Gavin (spre pierirea lor, daca ar fi sa fim cinici !  😀 )

Filmul duce in esenta lui un mesaj limpede anti-crestin, dar chiar si asa merita vazut (sau mai ales de aceea), avertizati fiind de aceasta postare . Morala filmului The Ledge ar fi  simplist expusa : daca crezi cu adevarat,  poti !

Avem de invatat si de meditat : suntem gata sa ne sacrificam pt ceea ce credem, sau complacerea in legalism si buna-randuiala nu este decat o masca a falsitatii si lasitatii ?

Anunțuri

Responses

  1. 🙂


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: