Publicat de: ciprians | 8 04 12

Reflectii (si refractii) dupa intalnirea AMCR de la Cluj-Napoca

In urma cu cateva saptamani, mai exact in 24.03.2012 a avut loc la Cluj-Napoca o intalnire locala/zonala a AMCR, eveniment anuntat si promovat pe Clujul Evanghelic. AMCR , adica Asociatia medicilor crestini din Romania, o forma de interactiune si de agregare a breslei medicale crestine si – mai specific – evanghelice (medici, farmacisti, asistente medicale si studenti medicinisti).

Daca ar fi sa-mi aduc aminte si sa fiu deschis pana la miez, pe vremea studentiei mele, acum  mai mult de 10 ani, am participat la o conferinta nationala a AMCR si la cateva intalniri locale, dar am fost impresionat negativ de ambitii si veleitari, de nevoia afisata de a epata a unora, contrastand cu spiritul care ar fi trebuit sa ne anime si sa ne infrateasca pe toti participantii. Dar, vorba apostolului Pavel, copil fiind, gandeam ca un copil. Intre timp, am devenit mai putin atent la aceste aspecte, care probabil nu au fost starpite dintre noi – tin de omenescul din noi si de nevoia fireasca de exprimare,  si  incerc sa  « sur-prind » ceea ce este constructiv si pozitiv .

Intalnirea a avut loc in spatiul primitor al Bisericii Baptiste din cartierul Iris. Ne-am adunat in jur de 100 de persoane, poate chiar peste  (nu am date oficiale), cu o mare pondere a studentilor medicinisti si a rezidentilor. Din partea AMCR a fost  prezenta – ca reprezentant oficial – doamna doctor Dana Gherman.

Tema de baza a fost gestionarea relatiilor cu colegii  intr-o breasla in care nevoia de relevanta si de exprimare nu e totdeauna direct proportionala cu profesionalismul, consecventa si doza de moralitate a individului. Prelegerea de deschidere a fost sustinuta de dr Nicu Crisan, medic urolog si a fost excelent  focalizata spre formarea studentilor si a rezidentilor, etalandu-le concentrat  realitati pe care noi, cei mai in varsta, le-am descoperit pe rand, experimentandu-le pe propria piele si intelegandu-le semnificatia numai dupa numararea cucuielor aferente.

Mai apoi a avut loc un talk-show initiat de organizatori pe baza unor scenarii des-intalnite in mediul in care profesam, provocandu-i la dialog si introspectie pe cativa dintre medicii seniori exponentiali ai zonei evangelice in urbea clujeana : dr Camelia Capusan, neurolog, dr. Vera Miclaus, balneofizioterapeut, dr. Mircea Capusan, ORList, dr. Vasile Cernica, dermatolog (mereu incepator – cum sustinea hatru) si moderatorul amintit mai sus, dr Nicu Crisan. Au lipsit din motive care nu ne-au parvenit, dr Vitalie Vacaras, neurolog si dr Tabita Cernica. Am avut de la fiecare cate ceva de invatat, intelegand ca medicina este mai mult decat o profesie, este o vocatie si o chemare pe care nu o putem trata cu jumatati de masura.

A fost o intalnire inspirata, folositoare si motivatoare. Pentru ca s-a amintit de cateva ori despre nevoia de identificare si de raportare a tanarului medic la un mentor de valoare, dr Vasile Cernica ne-a frapat pe toti cu numele mentorului sau : profesorul Jeshua ben-David din Ierusalim. Am inteles (cei care n-au facut-o pana acum) ca dincolo de emulatii si aspiratii, dincolo de ambitii si sacrificii, dincolo de cunostinte si stiinta, este DUMNEZEU, cel din care ne tragem fiecare fiinta si miscarea, ba mai mult,  inspiratia salvatoare  in momentele dificile, stresante si sterile in fata unui caz greu.

S-a mai discutat despre impactul pe care-l putem avea in mediul in care profesam, daca ne pastram identitatea si crezurile, adaptandu-ne si up-datandu-ne totodata limbajul si modalitatatile de exprimare la  standardele culturale la zi.

A fost impresionant sa vad multitudinea de specialitati acoperite de medicii crestini si – pentru mine personal – sa realizez ce potential de ajutorare a celor din jur avem. Am participat in 2009 la o misiune medicala de ajutorare in satele inundate de la Dunare (despre care am scris la acel moment aici ), organizata in parteneriat cu AMCR si mai apoi, la o alta misiune mai restransa in judetul Mures cu cativa din medicii tineri clujeni (gasiti aici ). In rest, eu nu am cunostinta  si nici nu am participat direct in ultimii ani ( e drept ca de ceva vreme sunt rupt  de tara). Nu sunt pentru spitale exclusiv crestine – decat ca solutii ultime in fata decadentei sistemului sanitar si a incompatibilitatii cooperarii cu reprezentantii sai.  Si la aceasta intalnire s-a vorbit despre asta si parerile au fost impartite. . E drept ca fiecare isi doreste postul cel mai bun in clinicile cele mai bune. Raman, insa, zone intregi fara medici, oameni care nu au parte decat foarte rar de servicii medicale.  …Ma intreb cum ar fi aratat azi lumea daca David Livingstone ar fi ramas intr-o clinica din Anglia?

Dar ce este adevarat si vrednic de luat in seama este potentialul pe care-l avem ca tineri medici de ne investi o parte din timp (1-2 ori/ an) in a face misiuni organizate de ajutorare a celor care au acces dificil la serviciile de sanatate. Intr-o tara in care noi, evanghelicii, suntem undeva la 1-2% din populatia totala, e motivator sa vad la o intalnire dintr-un centru universitar peste o suta de medici crestini (si nu eram toti). Si ar fi si productiv sa ne mobilizam in actiuni cu impact pentru cei napastuiti.

Anunțuri

Responses

  1. Dragă Ciprian,
    Mă bucur să aflu nu doar de ”supraviețuirea” AMCR-ului (la a cărui temelie, împreună cu Dr Dan Ioan Alexandru, am avut harul să contribui imediat după Decembrie ’89) ci și de dinamica acesteia. Agreez cu tine în privința ”împânzirii” credincioșilor creștini peste tot aiurea ( în mod primordial), dar nu putem exclude valoarea ”concentrărilor” de tipul (poli)clinicilor creștine.
    În altă ordine de idei, să înțeleg că ”ești rupt de țară”? Cât de mare/depărtată e ruptura aceasta, dacă nu sunt prea indiscret? 🙂

  2. La cateva mii de km, la propriu. Pe cand la figurat, la o distanta ce pare a se mari cu fiecare zi, gandindu-ma la sistemul romanesc de sanatate. Nu esti indiscret, sunt plecat temporar in Franta (vezi postarile cu De ce imi place Franta 🙂 )

    E un amanunt interesant ca ai participat la intemeierea AMCR (imi cer scuze, in blogosfera imi permit sa te abordez la pers a II-sing, fata in fata nu cred ca as face-o, intuind diferenta de varsta). Poate ai vrea sa descrii un pic, aici sau la tine pe blog, cu ce premise si idealuri ati pornit. Si poate un bilant….
    Mie mi se pare o concentrare binecuvantata de inteligenta si potential care ar putea face mai mult pt semenii napastuiti, mai mult decat intalnirile anuale….a caror scop, probabil nobil in sine, se pierde printre veleitati si orgolii.

  3. Istoria nașterii AMRc e una cu tâlc din mai multe puncte de vedere. Poate că odată ș-odată o să revin mai pe larg asupra febrei post decembriste; a aceleia de înființare a tot felul de asociații, organizații și …organele! 🙂


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: