Publicat de: ciprians | 5 09 12

Nedumerire (2)

Se discuta atat despre nevoia de semnificatie (ca de o necesitate fiziologica), cat si de nevoia de putere (ca de o forta intestina care ne sufla vant in pupa). Nietzsche o  dezmierda  numind-o vointa de putere. Unde este delimitarea dintre ele, daca exista? De la personagiul cantecului lui Andries care-si dorea ca macar presedinte de scara la bloc sa devina si pana la personalitati (cu sau fara personalitate) care ar face orice sa mai devina macar presedinti interimari, toti, dar absolut toti ne dorim, ne zbatem, ne perpelim sa devenim.

Sa devenim si in traiectoria noastra sa amprentam din plin in jur…de parca viata ar fi un tricou de mana a doua pe care sa-l cauciucam cu devizele noastre gen „stress is useless”  (de care e plin-ochi FB-ul) ca sa para din nou, nou-nout.

Nichita Stanescu vorbea despre o altfel de devenire si de amprentare, scriind undeva ca transformarea in cuvinte ne fereste de a fi mancati de viermi.

Insa  nici viermii nu mai sunt ce erau odinioara, nu-i asa? Pretentiile nu-s mai atat de mari…

„iarna nu-i ca vara” pentru ca  „eu vara nu dorm”  desi „ma-ta are cratima!”
Deci „sa traiti bine, viermilor!”

Anunțuri

Responses


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: