Vazand aproape zilnic timp de peste patru luni un pacient pe Terapie Intensiva, am remarcat cum lupta arzatoare, pe viata si pe moarte de apucare a definitoriului si esentialului se transforma treptat-treptat si inexorabil intr-o cautare a maruntului cotidian, cautare care creste in intensitate proportional cu starea de revigorare a pacientului….
…cand realizez cu cata inversunare, constanta si risipa de energie ne pierdem si ne diluam in conflicte, obiceiuri, apucaturi si lucruri marunte care nu mai au nici o insemnatate sau greutate in momentele existentiale, in clipele „de foc” prin care va trece orice fiinta nascuta, nu pot sa nu ma ne-dumeresc, intrebandu-ma cu ce ar trebui sa ne zgaltaie zilnic DUMNEZEU ca sa incepem realmente sa traim?
Ciprian's Weblog 
Comentariile voastre